Valentino Rossi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Valentino Rossi
Valentino Rossi 2010 Qatar.jpg
Valentino Rossi
Naționalitate Italia italian
Data nașterii 16 februarie 1979 (1979-02-16) (35 de ani)
Locul nașterii Urbino, Italia
Pagină web www.valentinorossi.com
Record în MotoGP
Echipa actuală Fiat Yamaha Team
Număr motocicletă 46
Titluri de campion 125cc - 1997
250cc - 1999
500cc - 2001
MotoGP - 2002, 2003, 2004, 2005, 2008, 2009
Curse disputate 312
Victorii 108
Podiumuri 196
Pole position-uri 60
Tururi rapide 89
Puncte 5093
2014 2 (295 puncte)

Valentino Rossi (n. 16 februarie 1979, Urbino, Italia) este un pilot de motociclism viteză, multiplu campion mondial, considerat de către mulți ca fiind cel mai talentat practicant al acestui sport din toate timpurile. Este de nouă ori campion mondial la motociclism viteză, câștigând titlul la toate cele trei clase. La clasa regină a triumfat în șapte rânduri. Numărul de concurs 46, precum și cognomenul "The Doctor" au devenit emblematice în lumea motor-sportului, iar palmaresul competițional al pilotului italian îi conferă acestuia o aură legendară.

Începutul[modificare | modificare sursă]

Valentino s-a născut la 16 februarie 1979, în localitatea Urbino, și s-a mutat alături de familie la Tavullia, localitate din centrul Italiei, unde și-a petrecut copilăria. Fiu al pilotului de motociclism Graziano Rossi, Valentino a intrat în contact cu motor-sportul încă din anii copilăriei, sub atenta îndrumare a tatălui său. Inițial, Valentino Rossi a participat la competițiile de karting, înregistrând numeroase succese pe plan local, însă, din considerente financiare, a renunțat la acestea în favoarea celor de mini-moto. Începând cu anul 1993 a participat la competiții de motociclism la clasa 125cc, înregistrând succese deosebite atât pe plan național, cât și european.

Campionatul Mondial de Motociclism viteză[modificare | modificare sursă]

În 1996, împreună cu echipa Aprilia, își face debutul în Campionatul Mondial de Motociclism Viteză la clasa 125cc, Marele Premiu al Malaeziei constituind cursa de debut. Primul sezon, deși presărat cu numeroase abandonuri, îi aduce totuși tânărului italian de 17 ani prima victorie, înregistrată pe circuitul de la Brno. La finalul sezonului de debut, Valentino ocupa locul 9 în clasamentul piloților la clasa 125cc. În anul următor reușește să câștige titlul mondial într-un mod autoritar, câștigând 11 dintre cele 15 Mari Premii disputate în acel sezon la clasa 125cc.

Anul 1998 va marca trecerea la clasa 250cc și un nou sezon de acomodare pentru Valentino. Împreună cu Aprilia, italianul reușește la finalul sezonului ocuparea poziției secunde în clasamentul piloților, înregistrând 5 victorii. Sezonul următor îi va aduce lui Valentino titlul mondial la clasa 250cc, italianul repurtând 9 victorii în cele 16 curse disputate. În anul 2000, Rossi efectuează trecerea la clasa 500cc, bucurându-se de suportul tehnic al constructorului Honda și de sprijinul financiar al brand-ului Nastro Azzurro. În urma unui sezon disputat, Rossi se va clasa al doilea în ierarhia finală, în urma americanului Kenny Roberts Jr.. În acest sezon de debut la clasa supremă, Rossi a reușit să cucerească două victorii și să urce de 10 ori pe podium, în cele 16 etape.

Începând cu anul 2001, în motociclism începe o nouă eră: "Era Rossi". Italianul câștigă titlul mondial al clasei 500cc, inregistrând 11 victorii în cele 16 Mari Premii disputate. Valentino devine astfel al doilea pilot din istorie care câștigă Campionatul Mondial de Motociclism la toate cele trei clase. Performanța italianului este cu atât mai valoroasă cu cât, în evoluția sa, nu a avut nevoie decât de două sezoane competiționale în cadrul fiecărei clase pentru a deveni campion mondial.

Clasa MotoGP[modificare | modificare sursă]

În cursul sezonului 2002, Valentino reușește din nou cumularea unui număr de 11 victorii în urma celor 16 grand prix-uri disputate. Rossi intră astfel în posesia celui de-al doilea titlu de Campion Mondial la clasa MotoGP, aceasta fiind noua titulatură a clasei supreme, odată cu trecerea la motoarele în 4 timpi și cilindree de 990cc. Își surclasează astfel al treilea an la rând conaționalul, Max Biaggi, acesta din urmă ocupând poziția de runner-up la clasa supremă pentru a treia oară în carieră (1998, 2001, 2002).

În 2003, după alte 9 victorii repurtate din 16 curse disputate, Valentino cucerește al treilea titlu mondial consecutiv la clasa supremă, în fața unui nou rival, spaniolul Sete Gibernau. Fulminanta creștere de formă a spaniolului față de sezonul precedent a reprezentat una dintre surprizele anului, Valentino fiind pus în dificultate în mai multe rânduri de către noul său rival. Cursa de pe circuitul Phillip Island (Australia) a intrat în antologie în urma conjucturii defavorabile în care s-a văzut pus Rossi și a modului inimitabil în care italianul a reușit să gestioneze situația. Astfel, fiind penalizat cu 10 secunde la timpul final din cauza unei depășiri efectuate din neațentie în timpul semnalizării cu steag galben, Valentino înțelege că a sosit momentul în care este necesar să-și pună în joc întregul talent și să exploateze la maxim potențialul motocicletei sale dacă dorește să acceadă la victorie în respectiva cursă. Preluând conducerea cursei și impunând un ritm infernal, reușește să termine cursa la peste 15 secunde avans față de următorul clasat, adjudecându-și astfel victoria în pofida penalizării primite. Duo-ul Rossi-Honda se dovedea cu adevărat invincibil, niciun impediment neputând fi considerat insurmontabil în fața acestuia. La finalul sezonului, vestea că Rossi va părăsi echipa Honda Racing în favoarea echipei Yamaha stârnește numeroase comentarii și pune la îndoială succesul lui Valentino din viitor.

De la Honda la Yamaha[modificare | modificare sursă]

Pentru a dezminți afirmațiile conform cărora succesul imens înregistrat de pilotul italian s-ar datora supremației tehnologice a motocicletei Honda, în debutul sezonului 2004 Rossi reușește performanța de a câștiga două curse consecutive pe motociclete aparținând unor constructori diferiți. Astfel, cumulând victoria din ultima cursă a sezonului 2003 pe o motocicletă Honda, cu o nouă victorie în cursa de debut a sezonului 2004 pe o motocicletă Yamaha, Valentino devenind singurul pilot din istorie cu o astfel de performanță. Și pentru a-și confirma statutul de geniu, magnificul italian își însușește și titlul mondial în acel an, cucerind 9 victorii în cele 16 etape ale sezonului. Părăsirea echipei Honda Racing și cooptarea în acest transfer și a șefului de echipă, celebrul Jeremy Burgess, s-a dovedit a fi o acțiune pe cât de riscantă pe atât de încununată cu succes. De asemenea, sezonul competițional aferent anului 2004 a reprezentat "cântecul de lebadă" pentru spaniolul Sete Gibernau, care a ocupat pentru a doua oară consecutiv poziția de runner-up, însă a cărui combativitate va scădea dramatic în cursul următorilor ani.

Anul 2005 se dovedește a fi unul extrem de fructuos pentru Valentino, acesta cucerind pentru a cincea oară consecutiv titlul mondial la clasa supremă și repurtând nu mai puțin de 11 victorii în cele 17 curse disputate în acel sezon. Rossi a urcat pe podium în toate cursele cu excepția celei de la Motegi (Japonia), unde a abandonat. Seria de 5 titluri mondiale consecutive la clasa supremă (500cc/MotoGP), cucerite între anii 2001-2005, l-au plasat pe Valentino în compania selectă a celor mai mari nume din istoria motociclismului, egalând astfel performanța similară a australianului Mick Doohan care a reușit o serie similară între anii 1994-1998, și secondându-l pe legendarul Giacomo Agostini, posesorul unei serii de 7 titluri consecutive între anii 1966-1972. Anul 2005 a marcat de asemenea finalul acutei rivalități dintre Valentino și compatriotul său, Max Biaggi, rivalitate care a debutat în anul 2001 și care uneori a atins cote alarmante, depășind limita sportivității. Biaggi a părăsit competiția de MotoGP la finele sezonului, în urma unei evoluții sub așteptări la ghidonul mult râvnitei motociclete Honda de uzină.

Anul 2006 s-a dovedit a fi unul de rău augur pentru multiplul campion. Rossi s-a confruntat cu 3 abandonuri tehnice, în timpul curselor de la Shanghai (China), Le Mans (Franța) și Laguna Seca (SUA). Acestor trei curse care nu i-au adus nici un punct în campionat, li s-a adăugat și incidentul din deschiderea sezonului, la Jerez (Spania), unde în primul viraj motocicleta lui Rossi a fost acroșată de cea a exuberantului spaniol Toni Elias, Valentino ieșind în decor și terminând cursa abia pe locul 14. Nu trebuie trecute cu vederea nici cele 5 puncte pierdute de Valentino, de data aceasta pe propria mână, în urma cursei de la Estoril (Portugalia), acolo unde același Toni Elias reușește să-i smulgă victoria pe ultimii metri ai liniei de start-sosire, adjudecându-și locul întâi la o diferență de numai două miimi de secundă! În ciuda tuturor acestor evenimente, Rossi se alinia la startul ultimei curse din sezon, cea din Valencia, în postura de mare favorit la titlu, fiind liderul campionatului mondial la 8 puncte în fața americanului Nicky Hayden (Honda) și reușind în calificări obținerea pole-ului. Toate speranțele însă au fost spulberate când, după un start slab, în turul 5 al cursei, în urma unei erori de pilotaj în abordarea unui viraj, Valentino a ieșit în decor. În ciuda eforturilor imense de a reveni in cursă și de a recupera cat mai multe poziții, totul s-a dovedit a fi în zadar. Rossi a terminat cursa pe locul 13, cele 3 puncte obținute astfel fiind însă insuficiente pentru a-l împiedica pe Hayden, clasat al treilea în cursă, să devină campion mondial. Nicky Hayden, deși nu a dominat nici pe departe sezonul 2006, a reușit să-și adjudece titlul suprem prin intermediul unei evoluții constante pe durata întregului campionat. Astfel, deși Rossi cumulase 5 victorii față de numai două reușite ale americanului, a ocupat în final pozitia secundă în clasamentul mondial al piloților, la numai 5 puncte în urma lui Hayden.

Anul 2007 a marcat sfârșitul motoarelor de 990cc, și impunerea cilindreei de 800cc la clasa supremă. În această nouă conjunctură, tripletul de aur, Stoner-Ducati-Bridgestone, a reprezentat pentru Rossi o provocare peste limita posibilităților. Australianul Casey Stoner, în al doilea său sezon competitional în cadrul clasei supreme, a dominat anul competițional de la un capăt la altul, adjudecându-și titlul de campion în urma unei șarje de 10 victorii. Valentino, în ciuda eforturilor depuse, s-a clasat doar al treilea în clasamentul piloților, în urma spaniolului Dani Pedrosa. Cele 4 victorii repurtate de-a lungul sezonului nu au reprezentat nici pe departe o consolare pentru ambițiosul Valentino, a cărui dorință de a recâștiga supremația mondială devenise obsesivă.

Pentru sezonul 2008, Valentino a scindat echipa Yamaha Racing în ceea ce privește furnizorul de pneuri. Astfel, Rossi a ales să concureze încălțat de Bridgestone, în timp ce coechipierul său Jorge Lorenzo, debutant la clasa supremă, urmând să fie deservit de Michelin. Această alegere a pus o presiune imensă pe umerii lui Valentino, deoarece acesta declarase faptul că în sezonul trecut supremația pneurilor Bridgestone a fost cauza principală care l-a împiedicat să fie un real pretendent la titlu. Acum se vedea pus în fața situației de a demonstra adevărul afirmațiilor sale sau de a accepta faptul că supremația lui Stoner este una absolută. După un început de sezon ezitant, pus de Rossi pe seama acomodării la noile pneuri, italianul face încă o dată dovada imensului său talent și câștigă titlul mondial în cel mai clar mod cu putință, adjudecându-și 9 victorii și 16 podiumuri în cele 18 curse disputate. În 2008 Rossi doboară recordul de victorii la clasa supremă deținut de legendarul Giacomo Agostini, încheind sezonul cu un palmares însumând 71 de reușite, față de cele 68 ale ilustrului său conațional. De asemenea, alături de același Agostini, devine al doilea pilot din istoria motociclismului care a recâștigat titlul mondial după o pauză de doi ani.

În 2009 și-a păstrat titlul mondial, pe care l-a obținut pentru a șaptea oară la clasa regină și pentru a patra oară pentru constructorul Yamaha.

Rezultatele carierei[modificare | modificare sursă]

Pe sezoane[modificare | modificare sursă]

Sezon Categoria Motocicleta Echipa Race Win Pod Pole FLap Pts Plcd WCh
1996 125cc Aprilia RS125 Scuderia AGV Aprilia 15 1 2 1 2 111 9th 0
1997 Aprilia RS125 Nastro Azzurro Aprilia 15 11 13 4 7 321 1st 1
1998 250cc Aprilia RS250 Nastro Azzurro Aprilia 14 5 9 0 3 201 2nd 0
1999 Aprilia RS250 Aprilia Grand Prix Racing 16 9 12 5 8 309 1st 1
2000 500cc Honda NSR500 Nastro Azzurro Honda 16 2 10 0 5 209 2nd 0
2001 Honda NSR500 Nastro Azzurro Honda 16 11 13 4 10 325 1st 1
2002 MotoGP Honda RC211V Repsol Honda 16 11 15 7 9 355 1st 1
2003 Honda RC211V Repsol Honda 16 9 16 9 12 357 1st 1
2004 Yamaha YZR-M1 Gauloises Fortuna Yamaha 16 9 11 5 3 304 1st 1
2005 Yamaha YZR-M1 Gauloises Yamaha 17 11 16 5 6 367 1st 1
2006 Yamaha YZR-M1 Camel Yamaha 17 5 10 5 4 247 2nd 0
2007 Yamaha YZR-M1 Fiat Yamaha 18 4 8 4 3 241 3rd 0
2008 Yamaha YZR-M1 Fiat Yamaha 18 9 16 2 5 373 1st 1
2009 Yamaha YZR-M1 Fiat Yamaha 17 6 14 7 6 306 1st 1
2010 Yamaha YZR-M1 Fiat Yamaha 4 1 3 1 0 233 3rd 0
Total 231 104 167 59 83 4100 9

Pe categorii[modificare | modificare sursă]

Categoria Sezon 1-ul GP 1-ul Podium 1-a Victorie Cursă Victorii Podium-uri Pole Tur Rapid Puncte Campionate Mondiale
125 cc 1996–1997 1996 Malaysia 1996 Austria 1996 Brno 30 12 15 5 9 432 1
250 cc 1998–1999 1998 Japonia 1998 Spania 1998 Olanda 30 14 21 5 11 510 1
500 cc 2000–2001 2000 Sudafrica 2000 Spania 2000 Marea Britanie 32 13 23 4 15 534 1
MotoGP 2002–Prezent 2002 Japonia 2002 Japonia 2002 Japonia 139 65 108 45 48 2624 3
Total 1996–Prezent 231 104 167 59 83 4100 9

Curse pe an[modificare | modificare sursă]

(key) (Cursele care apar cu culoarea mai groasă indică pole position)

Anul Categoria Echipa 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 Poziția finală Puncte
1996 125 cc Aprilia MAL
6
INA
11
JPN
11
SPA
4
ITA
4
FRA
Ret
NED
Ret
GER
5
GBR
Ret
AUT
3
CZE
1
IMO
5
CAT
Ret
BRA
Ret
AUS
14
9th 111
1997 125 cc Aprilia MAL
1
JPN
Ret
SPA
1
ITA
1
AUT
2
FRA
1
NED
1
IMO
1
GER
1
BRA
1
GBR
1
CZE
3
CAT
1
INA
1
AUS
6
1st 321
1998 250 cc Aprilia JPN
Ret
MAL
Ret
SPA
2
ITA
2
FRA
2
MAD
Ret
NED
1
GBR
Ret
GER
3
CZE
Ret
IMO
1
CAT
1
AUS
1
ARG
1
2nd 201
1999 250 cc Aprilia MAL
5
JPN
7
SPA
1
FRA
Ret
ITA
1
CAT
1
NED
2
GBR
1
GER
1
CZE
1
IMO
2
VAL
8
AUS
1
RSA
1
BRA
1
ARG
3
1st 309
2000 500 cc Honda RSA
Ret
MAL
Ret
JPN
11
SPA
3
FRA
3
ITA
12
CAT
3
NED
6
GBR
1
GER
2
CZE
2
POR
3
VAL
Ret
BRA
1
PAC
2
AUS
3
2nd 209
2001 500 cc Honda JPN
1
RSA
1
SPA
1
FRA
3
ITA
Ret
CAT
1
NED
2
GBR
1
GER
7
CZE
1
POR
1
VAL
11
PAC
1
AUS
1
MAL
1
BRA
1
1st 325
2002 MotoGP Honda JPN
1
RSA
2
SPA
1
FRA
1
ITA
1
CAT
1
NED
1
GBR
1
GER
1
CZE
Ret
POR
1
BRA
1
PAC
2
MAL
2
AUS
1
VAL
2
1st 355
2003 MotoGP Honda JPN
1
RSA
2
SPA
1
FRA
2
ITA
1
CAT
2
NED
3
GBR
3
GER
2
CZE
1
POR
1
BRA
1
PAC
2
MAL
1
AUS
1
VAL
1
1st 357
2004 MotoGP Yamaha RSA
1
SPA
4
FRA
4
ITA
1
CAT
1
NED
1
BRA
Ret
GER
4
GBR
1
CZE
2
POR
1
JPN
2
QAT
Ret
MAL
1
AUS
1
VAL
1
1st 304
2005 MotoGP Yamaha SPA
1
POR
2
CHN
1
FRA
1
ITA
1
CAT
1
NED
1
USA
3
GBR
1
GER
1
CZE
1
JPN
Ret
MAL
2
QAT
1
AUS
1
TUR
2
VAL
3
1st 367
2006 MotoGP Yamaha SPA
14
QAT
1
TUR
4
CHN
Ret
FRA
Ret
ITA
1
CAT
1
NED
8
GBR
2
GER
1
USA
Ret
CZE
2
MAL
1
AUS
3
JPN
2
POR
2
VAL
13
2nd 247
2007 MotoGP Yamaha QAT
2
SPA
1
TUR
10
CHN
2
FRA
6
ITA
1
CAT
2
GBR
4
NED
1
GER
Ret
USA
4
CZE
7
SMR
Ret
POR
1
JPN
13
AUS
3
MAL
5
VAL
Ret
3rd 241
2008 MotoGP Yamaha QAT
5
SPA
2
POR
3
CHN
1
FRA
1
ITA
1
CAT
2
GBR
2
NED
11
GER
2
USA
1
CZE
1
SMR
1
IND
1
JPN
1
AUS
2
MAL
1
VAL
3
1st 373
2009 MotoGP Yamaha QAT
2
JPN
2
SPA
1
FRA
16
ITA
3
CAT
1
NED
1
USA
2
GER
1
GBR
5
CZE
1
IND
Ret
SMR
1
POR
4
AUS
2
MAL
3
VAL
2
1st 306
2010 MotoGP Yamaha QAT
1
SPA
3
FRA
2
ITA
DNS
GBR
NED
CAT
GER
4
USA
CZE
IND
SMR
ARA
JPN
MAL
AUS
POR
VAL
3rd 233

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Rossi, Valentino; Enrico Borghi. Valentino Rossi – The Autobiography: What if I had never tried it. Gabriele Marcotti (translation). Arrow Books. ISBN 978-0-09-948696-1 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Valentino Rossi