Valenţă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Valenţa (numărul de oxidare) caracterizează capacitatea de combinare a unui atom cu un alt atom. Ea este dată de numărul electronilor cu care atomul participă la formarea legăturilor chimice şi variază în funcţie de atom şi grupare chimică.

Elementele din subgrupele principale formează legături prin intermediul electronilor ultimului nivel energetic (electronii se numesc electroni de valenţă). Elementele din subgrupele secundare prezintă stări de valenţă diferite, deoarece participă la legături atât electronii ultimului strat, cât şi electronii din straturile interioare.

Metalele sunt elementele chimice care au raze atomice mari şi cedează relativ uşor electronii de valenţă. În seria potenţialelor electrochimice a metalelor, capacitatea de reducere creşte de la aur (Au) spre potasiu (K).

Valenţa elementelor se consideră faţă de două elemente:

• Hidrogen - consant monovalent
• Oxigen - constant divalent

Grupări monoatomice	Grupări poliatomice
ClI, Clorură	(OH)I, Hidroxid
FI, Fluorură	(NO3)I, Azotat
II, Iodură	(NO2)I, Azotit
HI, Hidrură	(CO3)II, Carbonat
BrII, Bromură	(SO4)II, Sulfat
OII, Oxid	(SO3)II, Sulfit
SII, Sulfură	(PO4)III, Fosfat
NIII, Azotură	(HSO4)I, Sulfat acid
CIV, Carbură	(HSO3)I, Sulfit acid
PV, III, I, Fosfură	(PO3)III, Fosfit
	(HPO3)II, Fosfit acid
	(H2 PO3)I, Fosfat diacid
	(CH3-COOH)I, Acetat
	(HCO3)I, Carbonat acid(bicarbonat)