Valdemar al II-lea al Danemarcei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Valdemar al II-lea al Danemarcei
Coin minted for king Valdemar II of Denmark, Valdemar II Sejr.jpg
Rege al Danemarcei
Domnie 1202–1241
Predecesor Knut al VI-lea al Danemarcei
Succesor Eric al IV-lea al Danemarcei
Căsătorit(ă) cu Dagmar de Boemia
Berengaria de Portugalia
Urmași
Valdemar cel Tânăr
Eric al IV-lea al Danemarcei
Sophie
Abel al Danemarcei
Christopher I al Danemarcei
Knut (nelegitim)
Niels (nelegitim)
Casa regală Casa de Estridsen
Tată Valdemar I al Danemarcei
Mamă Sophia de Minsk
Naștere 9 mai/28 iunie 1170
Deces 28 martie 1241 (70 de ani)
Vordingborg
Înmormântare Catedrala St. Bendt, Ringsted

Valdemar al II-lea (9 mai 1170 - 28 martie 1241), numit și Valdemar cel Victorios sau Valdemar Cuceritorul, a fost regele Danemarcei din 1202 până la moartea sa în 1241.

El a fost al doilea fiu al regelui Valdemar I al Danemarcei și a soției sale, Sophia Valadarsdattir, o fiică a Richezei a Poloniei. Când tatăl său a murit, tânărul Valdemar avea 12 ani. El a fost numit Duce de Iutlanda de Sud, fiind reprezentat ca regent de Episcopul Valdemar Knudsen.

Ducele Valdemar a fost proclamat rege la Adunarea din Iutlanda. În 1203, Valdemar a invadat și cucerit Lybeck și Holstein, adăugându-le la teritoriile controlate de Danemarca. În 1204 el a încercat să influențeze rezultatul succesiunii norvegiane prin conducerea unei flote daneze la Viken, în spijinul lui Erling Steinvegg, pretendentul la tronul Norvegiei. Acest lucru a dus la al doilea război Bagler care a durat până în 1208. Problema succesiunii norvegiene a fost stabilită temporar iar regele norvegian datora credință regelui Danemarcei.

În 1214, Valdemar a invadat cu trupele sale daneze, teritoriul Elbei de sud și a cucerit Stade. În august, Prințul-Arhiepiscop Valdemar recucerit orașul doar pentru a-l pierde încă odată, la puțin timp după aceea. În 1209 Otto al IV-lea l-a convins pe Valdemar al II-lea să se retragă la nord de Elba, cerându-i lui Burkhard să demisioneze și expulzându-l pe Prințul-Arhiepiscop Valdemar.

În 1210, Papa Inocențiu al III-lea l-a făcut pe Gerhard I, Conte de Oldenburg-Wildeshausen, noul Prinț-Arhiepiscop de Bremen. În 1211, Bernard al III-lea din tânărul ducat de Saxonia l-a escortat pe cumnatul său Valdemar în orașul Bermen, recâștigând și bucurându-se de sprijinul lui Otto al IV-lea.

În 1213, Valdemar a instituit o taxă de război în Norvegia, iar tânării l-au asasinat pe colectorul de taxe al lui Valdemar, la Adunarea Trøndelag și s-au revoltat. Revolta s-a întins în mai multe regiuni din Norvegia.

În 1216, Valdemar al II-lea și trupele sale daneze au devastat regiunea Stade și au cucerit Hamburgul. Doi ani mai târziu, Valdemar și Gerhard s-au aliat pentru a-l expulza pe Henric al V-lea și pe Otto al IV-lea din teritoriul Prințului-Arhiepiscop. Prințul-Arhiepiscop Valdemar a demisionat în cele din urmă și s-a retras la mănăstire.

Căsătoriile și copii[modificare | modificare sursă]

Înainte de prima sa căsătorie, Valdemar a fost logodit cu Rixa de Bavaria, fiica ducelui de Saxonia. Când aranjamentul a căzut, el s-a căsătorit prima dată cu Margareta de Boemia, în 1205. Ea a fost fiica lui Ottokar Premysl , rege al Boemiei , și a câștigat rapid inimile danezilor. Cei doi au avut doi copii:

  • Valdemar cel Tânăr (1209 - 28 noiembrie 1231), căsătorit cu Eleonora de Portugalia
  • un băiat care a murit la naștere (1212)

După moartea Margaretei, în scopul de a constitui relații bune cu Flandra, Valdemar s-a căsătorit cu Berengaria de Portugalia în 1214. Ea a fost fiica orfană a regelui Sancho I al Portugaliei și sora lui Ferdinand, Conte de Flandra. Era frumoasă însă era dură, fiind urâtă de danezi până la moartea sa timpurie, în 1221. Cei doi au avut următorii copii:

Cu amanta sa, Helena Guttormsdotter, o nobilă suedeză și soția unui important nobil danez:

  • Knut, Duce de Estonia, Lollans si Blekinge

Cu o amantă necunoscută:

  • Niels, Conte de Halland

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Hans Olrik, "Valdemar (Knudsen), 1158-1236, Biskop af Slesvig", in: Dansk biografisk leksikon, vol. XVIII: Ubbe - Wimpffen, pp. 193–197, here p. 195.
  • Olsen, Peder.Slaget ved Lyndanise
  • Huitfeldt, Arild. Danmarks Riges Krønike
  • Danmark Historie IIperbenny.dk
  • http://www.kingsofdenmark.dk/king21.htm