Vad, Braşov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la localitatea Vad, judeţul Braşov. Pentru alte sensuri vedeţi Vad (dezambiguizare).

Vad
Dispunerea localităţii Vad, în România
Coordonate: 45°50′00″N 25°08′00″E / 45.833333, 25.133333
Ţară	România
Judeţ	Braşov
Comună	Şercaia
Atestare	1417
Fus orar	EET (UTC+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (UTC+3)
Cod poştal	507197
Prefix telefonic	+40 x68[1]

Vad este o localitate în judeţul Braşov, (în Ţara Făgăraşului), comuna Şercaia, Transilvania, România.

[modifică] Originea denumirii localităţii

În legătură cu originea numelui satului „Vad”, există două păreri pe care le prezentăm, în continuare. Prima părere, în ordine cronologică, o avem de la Augustin Bunea, fiu al satului, academician, istoric şi canonic mitropolitan la Blaj, prieten apropiat cu Nicolae Iorga şi cu Andrei Bârseanu. În lucrarea sa, apărută postum, „Încercare de Istoria Românilor până la 1382” ^[2], Augustin Bunea susţine că multe sate din Ţara Făgăraşului îşi au numele de la cel al întemeietorului. Cea de-a doua părere o avem de la lingvistul Sextil Puşcariu care, într-un articol, Numele satelor noastre, radiodifuzat^[3], iar apoi tipărit în revista „Ţara Bârsei”^[4], în anul 1934, care apărea la Braşov, susţine că:

„[...] dacă cutare sat de lângă Olt se numeşte azi Vad, şi pe altul îl cheamă Fântâna, e probabil că acelui loc de trecere peste râu i se zicea, încă de pe vremea romanilor, Vadum şi celuilalt loc, cu apă bună Fontana - şi e posibil ca înainte chiar de venirea romanilor să le fi zis cu cuvintele corespunzătoare dace.”

[modifică] Geografie

Satul Vad este aşezat în Ţara Făgăraşului, la poalele Munţilor Făgăraş, fiind străbătut, cam de la Sud spre Nord, de Valea Şincii^[5], un afluent important al râului Olt. În stânga pârâului se află o parte mai mică din sat, denumită Peste Vale, iar în dreapta o parte mai mare. În unele lucrări, pârâul Şinca este denumit râul Şercaia, dar populaţia din localitate nu foloseşte această denumire. Un pod de beton armat, pe şoseaua asfaltată care leagă satul Vad de Dumbrava Vadului, a fost dat în folosinţă în anul 1996, pentru facilitarea trecerii între cele două părţi ale satului. Acesta a înlocuit un alt pod ceva mai vechi, din lemn, care fusese construit în anul 1955 şi devenise, în ultimii ani, nesigur.

Vadul se află la 5 km, spre Sud de satul Şercaia, pe Drumul Naţional DN73A şi la circa 18 km, pe şosea, de municipiul Făgăraş. Localităţile limitrofe sunt Şercaia (centrul de comună), spre Nord, Perşani, spre Est, Şinca Veche, Ohaba şi Şercăiţa, spre Sud, Bucium şi Toderiţa, spre Sud-Vest, iar Mândra, spre Nord-Vest.

Satul are 385 de numere de casă, cuprinzând 231 de gospodării, restul de numere reprezentând grădini (locuri de casă fără construcţii).

[modifică] Istoric

Mircea cel Bătrân

În legătură cu istoricul satului, se cunoaşte că populaţia acestuia, până prin secolele al XII-lea^[6] - al XV-lea, se găsea aşezatǎ undeva pe pârâul Urăşa^[7], localitatea numindu-se Sălişte, în Braniştea Urǎşei, (atestatǎ în anul 1400, într-un document emis de cancelaria voievodului muntean Mircea cel Bătrân), dar din cauza lipsei de apă, tot mai acută, ori din cauza apropierii prea mari de hotarul satului Toderiţa^[8], populaţia a început să se mute la vreo 3 - 4 km spre răsărit, în locul în care se găseşte astăzi satul Vad.

Cea mai veche menţiune referitoare la Vad datează din secolul al XV-lea. Printr-un document din 10 iunie 1417^[9], Mircea cel Bătrân a întărit lui Ion, lui Borcea^[10] şi lui Calian^[11],

„boiarinului domniei mele ca să le fie lor satul Braniştea Urăşei şi la Vadul Şercaiei [...], de moşie şi de moştenire şi de toate slujbele şi dări şi dijmele, câte le vor afla întru tot ţinutul ţării [...] domniei mele.”

Se specificau unele părţi de hotar a căror toponimie se menţine şi astăzi^[12]. Menţionăm că şi în prezent există la Vad numele de familie Borcea, iar numele de familie Calian se întâlneşte în satul vecin, Şinca Veche, din comuna Şinca.

La recensământul (conscripţiunea)^[13] realizat(ă), în Ardeal, în anul 1733, la cererea episcopului de la Blaj, Ioan Inocenţiu Micu-Klein, în localitatea românească (Locus valachicus) Vad, erau recenzate 73 de familii, (în medie, cu câte 5 membri fiecare). Cu alte cuvinte, în Vadul anului 1733, trăiau circa 365 de suflete,^[14] toţi români. Aflăm, din registrul aceleiaşi conscripţiuni, că erau recenzaţi doi preoţi: Iuon şi Stan (în ortografie ungurească, Sztán), ambii uniţi, precum şi o casă parohială^[15], o biserică greco-catolică; de pe fâneţele parohiei se obţineau 6 care de fân ^[16],... Din punct de vedere bisericesc, Vadul anului 1733 aparţinea protopiatului de Veneţia de Jos^[17].^[18]Numele localităţii (Vád), precum şi al preoţilor (Iuon şi Sztán), deşi româneşti, erau redate în ortografie maghiară, întrucât rezultatele conscripţiunii erau destinate unei comisii compuse din neromâni şi în majoritate din unguri. ^[19]

În 1765, satul a fost militarizat în întregime şi a făcut parte din Compania a XI-a de graniţă a Regimentului I de Graniţă de la Orlat până în 1851, când a fost desfiinţat.

[modifică] Economie

Stradă în Vad, la 24 noiembrie 2007

La Vad, localnicii se ocupă cu creşterea animalelor, cultivarea plantelor. O parte din localnici lucrează în întreprinderi şi instituţii din localităţi apropiate: Şercaia, Făgăraş, sau mai îndepărtate: Ghimbav, Braşov...

Reţeaua de curent electric a fost introdusă în localitate în anul 1957. Infrastructura oferă, de asemenea, reţea de telefonie şi internet, gaze naturale. Se prevede introducerea unor reţele de apă curentă, precum şi a canalizării.

[modifică] Instituţii şcolare

La Vad, funcţionează o grădiniţă şi o şcoală primară, cu clasele I - IV, care depind de Şcoala Generală din Şercaia, centrul de comună.

[modifică] Obiective turistice

[modifică] Dumbrava Vadului

• Satul este renumit datorită milioanelor de narcise (Narcissus stellaris), (coprine, în limbajul localnicilor), care înfloresc, în luna mai, printre stejarii seculari din Dumbrava Vadului, cunoscută şi sub numele de Poiana Narciselor, care se întinde pe 400 ha şi reprezintă un monument unic în lume, şi care se află la circa 4 kilometri de sat, pe şoseaua asfaltată DC 65. Localnicii folosesc mai ales denumirea de Pădurea Vadului. Pe acest amplasament se desfăşoară anual, în luna mai, „Festivalul Narciselor”. Din păcate, prin culesul abuziv şi „industrial” al narciselor, prin vandalism, acestea şi-au restrâns foarte mult aria de existenţă. O parte din teritoriul Pădurii Vadului face parte dintr-o rezervaţie naturală.

[modifică] Plugarul

Plugarul, Vad, 1 mai 1978

• O altă atracţie turistică, deosebit de frumoasă şi destul de rară (o mai întâlnim doar în alte două - trei sate făgărăşene) este Plugarul. Se desfăşoară în a doua zi a Sfintelor Paşti (în Lunea luminată). Se sărbătoreşte cel mai harnic fecior din sat. Un obicei asemănător îl putem întâlni în Nordul Ardealului (judeţul Bistriţa Năsăud) şi se numeşte Boii Sângeorzului, iar un altul îl întâlnim în Maramureş. Este vorba de Tânjaua.

[modifică] Cântecele de seceriş

• Până la venirea comunismului, se mai puteau întâlni obiceiurile de seceriş şi auzi cântecele acestor munci agricole, specifice Sudului Ardealului, de exemplu Dealul Mohului. Dar aceste obiceiuri, din nefericire, s-au pierdut definitiv.

[modifică] Târguri

• Pe 9 februarie, 29 iunie şi 20 noiembrie, anual, în Vad sunt organizate târguri de animale şi alte produse.

[modifică] Ceata de feciori

[modifică] Monumente

• Biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”^[20] a fost construită între anii 1874 - 1877^[21], fiind sfinţită de mitropolitul unit Ioan Vancea. În anul 1948, în urma interzicerii Bisericii Române Unite cu Roma, prin Decretul 358 din 1 decembrie 1948, biserica din Vad a intrat în folosinţa Bisericii Ortodoxe Române.

Biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Vad, 25 ianuarie 2009

A fost reparată în anii 1960, când a fost electrificată şi a fost aşezat parchet, peste planşeul de piatră existent, iar apoi, după cutremurul din 1977, care a produs multe stricăciuni^[22]. În anii 1997 - 2007, bisericii i s-au înlocuit ţiglele, a fost reparată şi zugrăvită în interior şi în exterior, i s-au schimbat ferestrele cu unele de tip termopan, iar acoperişului turnului i s-au schimbat forma şi înălţimea, turnul devenind cu câţiva metri mai scund. În aceeaşi perioadă, s-a introdus gazul metan, pentru încălzirea bisericii, în timpul iernii.

În turnul bisericii, folosit drept clopotniţă, se află un mecanism de orologiu, care nu mai funcţionează, precum şi trei clopote, dintre care unul a fost dăruit de către împăratul Iosif al II-lea şi care păstrează inscripţia cu anul turnării: 1771^[23]. Celelalte două clopote au fost achiziţionate după Primul Război Mondial, în anii 1920, cu bani colectaţi de vădenii stabiliţi în Statele Unite ale Americii^[24]. În turnul bisericii mai existase încă un clopot, care fusese donat de împărăteasa Maria Terezia, în 1778, dar armata austro-ungară, în 1916, l-a luat pentru a fi topit^[25].

Biserica actuală a fost construită în locul unei alte biserici ridicate pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care, la rândul ei, înlocuise o biserică din lemn şi acoperită cu paie^[26], mult mai veche.

• Monumentul Eroilor Români din Vad căzuţi în Primul Război Mondial Monumentul se află în incinta Bisericii „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, este de tip placă comemorativă şi a fost realizat în anul 1966. Este vorba de plăci din marmură albă de Ruşchiţa pe care sunt inscripţionate numele eroilor români din Vad căzuţi în Primul Război Mondial, precum şi ale combatanţilor răniţi în război, dar morţi curând după revenirea de pe front.
• Pentru cinstirea fiului satului, preot Augustin Bunea, academician, canonic mitropolitan, istoric, pe acelaşi perete, se mai află o placă de marmură de Ruşchiţa. Placa a fost aşezată tot în anul 1966, sub plăcile de glorificare a eroilor. Plăcile pentru glorificarea eroilor, precum şi placa de cinstire a lui Augustin Bunea formează, împreună, o cruce.

Cele două monumente, menţionate mai sus, au fost realizate la iniţiativa preotului Grigore Vuţă şi a familiei învăţătorului Gheorghe Strâmbu, cu sprijinul bănesc al locuitorilor satului Vad.

Monumentul Eroilor Români, Vad, judeţul Braşov

• Monumentul Eroilor Români se află în centrul satului Vad şi este sub formă de cruce din beton mozaicat, de vreo 2 metri înălţime, în total, pe care se află o placă de marmură albă. Pe placă este săpat un citat dintr-unul din poemele poetului Ioan Alexandru. Mai jos, se află o placă mai mică, tot de marmură albă, pe care este inscripţia: RIDICATĂ ÎN ANUL 1990, fără alte explicaţii. Monumentul a fost ridicat pe locul unui alt monument, mai vechi^[27], de o formă similară. Crucea de beton este aşezată pe un postament din beton înalt de 30 de centimetri. Monumentul actual^[28]este protejat de un grilaj metalic de un metru înălţime, sprijinit pe patru stâlpi din fier, înalţi de circa 2 metri. Întregul monument este protejat de un acoperiş metalic, sprijinit de cei patru stâlpi, fiind de forma unei piramide, cu baza pătrată şi având în vârf o cruce, tot din metal.

[modifică] Personalităţi

• Augustin Bunea, (n. 4 august 1857, Vad, comitatul Făgăraş — d. 30 noiembrie 1909, Blaj, comitatul Alba de Jos) academician, istoric, preot greco-catolic, canonic mitropolitan al Blajului, co-fondator al revistei „Unirea” de Blaj
• Iacob Macaveiu, (n. ?, Vad — d. ?, ?), vicar episcopal unit de Făgăraş^[29]
• Toma Cocişiu, (n. 27 august 1887 — d. 26 mai 1986), iniţiatorul Şcolii experimentale de la Blaj.

[modifică] Note şi referinţe

[modifică] Bibliografie

• Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocenţiu Klein (1728-1751), Blaş [Blaj], Anul Domnului 1900, Dela s. Unire 200, Tipografia Seminariului archidiecesan gr.-cat.
• Augustin Bunea, Încercare de Istoria Românilor până la 1382 (Ediţia Academiei Române, Bucureşti, 1912).
• Sextil Puşcariu, Numele satelor noastre, in „Ţara Bârsei”, Anul VI, Septemvrie-Octomvrie 1934, Nr. 5, Braşov, pp. 387-394.
• Valentina Popa, Ţara Făgăraşului sub stăpînirea domnilor munteni, in Cumidava VI, Muzeul Judeţean Braşov, Braşov, 1973.
• C. Stan, Şcoala poporană din Făgăraş şi depe Târnave, Vol. I, Făgăraşul, [s. l.], [s. d.] (1927 - 1928?), 510 de pagini.
• Îndrumător bisericesc misionar şi patriotic, pe anul de la Hristos 1985, Anul 133, Tiparul Tipografiei Eparhiale Sibiu, 1985, 124 de pagini.

[modifică] Legături externe

Portal Ţara Bârsei

• ro Despre Vad
• ro Pagina Web oficială a Comunei Şercaia
• ro en Starea vremii la Vad
• ro Video/Sărbătoarea Plugarul

v • d • m Localităţi care fac parte din Ţara Făgăraşului denumită şi Ţara Oltului Municipii şi oraşe Avrig • Victoria• Făgăraş Comune (aldin) şi sate Arpaşu de Jos• Arpaşu de Sus• Beclean • Berivoi • Bogata Olteană •Boholţ• Breaza • Bucium •Calbor• Cârţa • Cârţişoara • Cincşor • Colun • Comăna de Jos • Comăna de Sus • Copăcel• Corbi • Cuciulata • Dejani • Dopca • Drăguş • Dridif • Fântâna • Feldioara • Grid • Gura Văii • Hălmeag • Hârseni • Hoghiz • Hurez • Iaşi • Ileni • Lisa • Ludişor • Lupşa • Luţa • Măliniş • Mărgineni • Mândra • Nou Român• Ohaba • Olteţ • Paltin • Părău • Perşani • Poieniţa • Pojorta • Porumbacu de Jos • Racoviţa • Râuşor • Recea • Rucăr • Sărata • Săsciori • Săvăstreni • Sâmbăta de Jos • Sâmbăta de Sus • Sebeş • Sebeşu de Jos • Sebeşu de Sus • Scoreiu • Staţiunea Climaterică Sâmbăta • Şercaia • Şercăiţa • Şinca • Şinca Nouă • Şona • Toderiţa • Turnu Roşu • Ucea de Jos • Ucea de Sus • Vad • Vâlcea • Veneţia de Jos • Veneţia de Sus • Viştea de Jos • Viştea de Sus • Viştişoara • Voila • Voivodeni