Utilizator:CustodieMinori/Teste

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Discriminarea sexuală în audio-vizual (sexism în audiovizual) se reflectă prin stereotipii cu privire la fiecare dintre cele două sexe[1], în modul cum acestea sunt prezentate în mod preponderent în filme, emisiuni radio-TV, etc. Acest gen de sexism este vizibil nu doar în România cât și în lume. Conform raportului non-legislativ al Parlamentului European, "stereotipurile de gen din publicitate limitează femeile, bărbații, fetele și băieții la o imagine extrem de simplificată, reducând persoanele la roluri predeterminate și artificiale, adesea degradante, umilitoare și schematizante pentru ambele genuri". Stereotipurile de gen afectează și discriminează ambele sexe.[2]

Prin stereotipuri sunt confirmate așteptările publicului din partea producțiilor mass-media. Pe masura însușirii lor se formează reacții mentale și comportamentale rutinizate, față de stimulii din exterior. Odată ce stereotipurile sunt însușite de masa publicului, producțiile mass-media primesc dubla ipostază de documente de cunoaștere a mentalităților dintr-o anumită perioadă și de generatoare de mentalități. Publicitatea este o mare propagatoare de stereotipuri și o importantă arhivă a mentalităților, prin puterea de sugestie și repetitivitatea imaginilor sale, gradul ei de răspândire și limbajul persuasiv construit în mare parte din expresii-clisee.
Stereotipurile nu sunt doar surse de informație despre mentalitățile dintr-o anumită societate, într-o anumită perioadă, ci au și rolul de a înlesni cunoașterea între ele a claselor sociale și a sexelor. În privința stereotipurilor, publicitatea s-a dovedit a fi conservatoare pentru că perpetuează stereotipuri tradiționale despre clasă, rasă și sex, inducând conservatorismul, ceea ce are ca efect limitarea opțiunilor de comportament ale indivizilor față de ei înșiși și față de cei din jur.

—Anca Tuica Revista Cultura numărul 68 din 2007-04-19[3]


Stereotipuri de gen[modificare | modificare sursă]

Noțiunea de stereotip de gen a fost introdusă de către jurnalistul Walter Lippmann. Conform acestuia stereotipul este rezultatul unui proces de selecție și de sistematizare, prin care se generalizează la un ansamblu de indivizi aceleași opinii simplificate la extrem, uneori până la caricatură. [4]. Un studiu recent cu privire la sexismul din audiovizualul romanesc [5] [6] a găsit în perioada analizată aproximativ 300 de cazuri în care invitații sau gazdele diverselor emisiuni au emis judecăți despre femei sau bărbați la baza cărora se afla un stereotip. Iată doar câteva dintre acestea:

  • Mamele nu au voie sa greșească, trebuie să se sacrifice pentru copii lor;
  • Femeile se simt împlinite când se mărită, ziua nunții fiind cea mai importantă din viața lor;
  • Femeile nu sunt inteligente;
  • Femeile au pretenții de la bărbați, îi manipulează;
  • Femeile sunt mai neajutorate, nu sunt tehnice, sunt slabe de înger, dependente de bărbați;
  • Femeile trebuie să accepte infidelitatea soțului, o femeie echilibrată nu divorțează;
  • Bărbații au voie să își bată soțiile, femeilor le place să fie bătute, altfel nu se simt iubite;
  • Bărbații sunt mai inteligenți decât femeile;
  • Femeile sunt întreținute, profită de pe urma soților, etc.

Aceste stereotipuri de gen sunt vizibile și în abecedarele editate de către Ministerul Învățământului care prezintă părintele de sex feminin ca pe o persoană care se sacrifică pe altarul familiei în timp ce tații sunt absenți sau, cel mult niște persoane carieriste care nu acordă interes copilului sau familiei. [7]

Sexismul cu privire la rolul părintelui de sex masculin[modificare | modificare sursă]

  • De obicei tații sunt priviți în general ca fiind relativ imaturi, neajutorați și incapabili de a purta de grijă de familiile lor prin comparație cu alți membrii ai familiei. Toate aceste caracterizări, chiar cu scop umoristic, descriu tații ca fiind incompetenți și ca obiecte de batjocură.[8]
  • O analiză a peste 200 de cărți pentru copii, dintre cele mai bine vândute în SUA, a ajuns la concluzia că tații apăreau într-un procent mult mai mic decât părintele se sex feminin (în 24 de cărți tații apăreau singuri și în doar 35 de cărți ambii părinți apăreau împreună) concluzia autoarei fiind aceea că "deoarece tații nu sunt prezenți sau proeminenți într-un mare număr din aceste cărți, copiilor li se dă doar un set de imagini restrânse și de idei pe care pot să construiască sau să înțeleagă așteptările culturale și ce înseamnă într-adevăr să fii tată".[9]
  • Conform unui studiu efectuat de J.R. MacNamara, mai puțin de 20% din pofilele media reflectă aspecte pozitive despre bărbați. Crime violente, incluzând omoruri, atacuri și furturi armate adună peste 55% din ceea ce media prezintă despre bărbați. MacNamara spune ca peste 30% din toate discuțiile purtate de media în ce privește sexualitatea masculină se referă la pedofilie, heterosexualitatea bărbaților, asociate cu masculinitatea văzută ca violentă, agresivă și dominantă. Nu de puține ori se arată la TV bărbați fără simțul răspunderii în relații și care-și înșală frecvent nevestele. Și cu o frecvență sporită, femeile sunt afișate în show-uri TV si filme ca fiind mame singure, independente care nu au nevoie de bărbați

Sexismul cu privire la rolul părintelui de sex feminin[modificare | modificare sursă]

  • Când vorbim de dezbateri televizate pe sociale, politice sau de afaceri, invitații de sex masculin sunt preponderenți, cu un procent de 88%, pe când femeile au un procent de 12%.[1]
  • Realizatorii TV considera că un bărbat are o mai mare credibilitate în funcția de expert pe un anumit domeniu sau în funcție politică decât o femeie. Acest lucru se poate vedea și în general în societate, Parlamentul României având printre cele mai puține reprezentante feminine în fotolii de deputați sau senatori din Europa. [1]
  • Acțiunile personajelor din reclame sunt foarte diferite, în funcție de gen. Cele mai multe acțiuni ale femeilor sunt de natura domestică, au activități zilnice în care ajută bărbatul de lângă ele sau își fac familia să se simtă bine. O altă acțiune cu care sunt asociate femeile este cea legată de îngrijirea corporală - tot pentru a oferi plăcere bărbatului. Femeia este de cele mai multe ori identificată ca mamă, gospodină și soție, stând la baza familiei, însă în prea puține cazuri ca persoană independentă sau profesionistă.[1]

Violența domestică[modificare | modificare sursă]

  • Fundatia Sensiblu - centru de consiliare pentru femeile abuzate

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Articol pe situl web 9AM
  2. ^ A se consulta interviul raportoareei Eva-Britt Svensson din partea Parlamentului European.
  3. ^ Textul complet se poate consulta aici
  4. ^ A se vedea articolul prezentat aici
  5. ^ http://www.9am.ro/top/Social/217386/Femeia-in-societate-Cum-mai-discriminam-in-ziua-de-azi/3/Stereotipuri-de-gen.html
  6. ^ http://www.anasaf.ro/ro/docs/Introducere.pdf
  7. ^ A se vedea emisiunea TV disponibilă aici
  8. ^ Studiu realizat de către Timothy Allen Pehlke și colegii lui pe comediile TV citat aici
  9. ^ Studiul cercetătoarei Suzanne M. Flannery Quinn citat aici

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. http://www.anasaf.ro/ro/docs/Introducere.pdf
  2. Interviu cu Raportoarea Eva-Britt Svensson din partea Parlamentului European.
  3. http://www.e-referate.ro/referate/Violenta_domestica2006-09-27.html
  4. http://www.coeffic.demon.co.uk/descrim.htm
  5. Raport al Parlamentului European privind influența marketingului și a publicității asupra egalității dintre bărbați și femei, se poate descărca de aici. Un scurt rezumat în limba română poate fi consultat aici
  6. Raportul Imaginea femeilor și bărbaților în mass-media și publicitate publicat de către AltFem (sit web sponsorizat de UE și Guvernul României