Utilizator:Black&white

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Formarea limbii romane -sinteza intre latinitate si dacism-


DOCUMENTAREA

  Bibliografie 

-Al. Rosetti: " Istoria limbii romane", Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1987 -I. Fischer: "Latina dunareana", editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985 -R. Roessler: "Studii romanesti...", Leipizig, 1871 -Manualul de Limba si literatura romana al Editurii Corint, clasa a XI-a(editia2008), alcatuit de Eugen Simion, Florina Rogalski, Daniel Cristea-Enache, Dan Horia-Mazilu -Scrisoare lui Neacsu din Campulung (adresata judelui Brasovului, Johannes Benkner) -Internet: www.e-referate.ro

INVESTIGATIA

 Intocmirea unui scurt raport de investigare
Latinitatea limbii romane presupune o analiza realizata dintr-o dubla perspectiva:

1. concreta, referitoare la geneza si la structura lexico-gramaticala a limbii noastre; 2. abstracta, privitoare la notiunea complexa de constiinta a apartenentei acesteia la sfera latinitatii.

Intr-o definitie genealogica a limbii romane, formulata de lingvistul Al. Rosetti in 1968, sunt rezumate informatiile esentiale privind teritoriul de formare si procesul de constituire a acesteia: "Limba romana este limba latina vorbita in mod neintrerupt in partea orientala a Imperiului Roman, cuprinzand provinciile dunarene romanizate (Dacia, Panonia de Sud, Dardania, Moesia Superioara si Inferioara), din momentul patrunderii lamvii latine in aceste provincii si pana in zilele noastre. Aceasta limba a suferit insa transformari neincetate, atat prin evolutia ei normala, cat si prin influenta exercitata de limbile cu care a venit in contact". (Istoria limbii romane, I, De la origini pana in secolul al XVII-lea, editia a II-a, 1978) 
Procesul indelungat de transformare a limbii latine in limba romana a fost inlesnit de reguli care au conturat directii clare de evolutie lingvistica in toate compartimentele fundamentale:

1. prin metoda istorico-comparativa, s-au stabilit reguli fonetice, asemanari si deosebiri intre limba romana si limba latina. Iata cateva din regulile de evolutie a limbii: -caderea consoanei finale (m,n,t,s) ex: filum >filu >firu >fir -"l" intervocalic devine "r" ex: gula >gura -"ll" devine "l" ex: callis >cale ; olla > oala -"b" intre doua vocale cade ex: caballus >caballu >calu >cal 2.-morfologia limbii romane mosteneste, in mare parte, realitate limbii latine populare. Majoritatea partilor de vorbire sunt mostenite din limba latina: substantivul, cu cele tre declinari; adjectivul cu gradele de comparatie; pronumele; numeralul; verbul, cu cele patru conjugari.

-sintaxa limbii romane simplifica modurile si timpurile verbale, modifica topica cu predicatul la sfarsitul propozitiei, prefera raportul de coordonare in locul celui de subordonare, etc., dar are la baza aceeasi latina populara

3. in vocabularul romanesc fondul principal de cuvinte este in proportie de 60-66% de origine latina, mostenit. Acestora li se adauga aproximativ 100 de cuvinte izolate (abur, brad, barza, brusture, gusa,etc.) si 2200 de nume proprii (Arges, Cris, Dunare, Mures, Olt, Somes,etc.) mostenite de la daco-geti. Toate celelalte popoare care au trecut pe aici au lasat influente si in fondul principal de cuvinte; din slava avem aproximativ 20-22% din fondul principal de cuvinte. Interesant este faptul ca dintre zecile de mii de cuvinte, diferite ca origine, care alcatuiesc inventarul lexical al limbii noastre, numai cele de provenienta latina sunt absolut necesare pentru a construi adecvat si expresiv diverse tipuri de enunturi.

PROIECTAREA

 Prezentarea proiectului structurat
*In limba romana, fondul lexical mostenit asigura elementele de baza ale terminologiilor definoitorii pentru majoritatea domeniilor vietii materiale si spirituale.
*Daca seriile semantice formate din substantive si din verbe sunt foarte bogate, in schimb terminologia tehnica si culturala de origine latina este modesta cantitativ.
*Aceasta situatie, corelata cu absenta din limba romana a lexicului latin mostenit privitor la viata urbana, sau la organizarea Bisericii, denota consecinta in plan lingvistic a unor circumstante istorice istorice si socio-culturale date, precum : degradarea, apoi destramarea vietii si civilizatiei de tip orasenesc in Dacia, dupa retragerea aureliana (271); in regiunile romanizate din sud-estul Europei realizarea vietii sociale a avut drept consecinta imediata rusticizarea latinei vorbite, concretizarea in bogatia terminologiei agricole si pastoresti mostenite in romana.
*Limba romana reprezinta rezultatul transformarii limbii latine dunarene (daco-moesica) intr-un nou idion neolatin, transformare realizata intr-un proces indelungat-intre secolele al V-lea si al VIII-lea-,printr-o serie de modificari care nu i-au alterat esenta (Istoria limbii romane, vol.II, Editura Academiei, Bucuresti, 1969).
*Problema definirii si a descrierii participarii autohtone in formarea limbii romane, a substratului adica, pare a se inscrie intre cele greu de solutionat. In aceste conditii, s-a apelat la comparatiile dintre romana si albaneza, pornindu-se de la teza substratului lor comun: traco-dac pentru romana si traco-iliric pentru albaneza. 
*Lexicul latin al limbii romane s-a dezvoltat din trei surse principale: fondul mostenit, forta derivativa a cuvintelor latinesti (circa patru derivate pentru o forma de baza) si imprumutul masiv de neologisme latino-romanice.
*In stiinta, exista trei teorii in legatura cu spatiul etnogenezei romanilor, cu teritoriul pe care s-au format poporul roman si limba vorbita de el.

STUDIUL DE CAZ PROPRIU-ZIS

 Fixarea premiselor/ a circumstantelor caracteristice
 O discutie asupra latinitatii limbii romane nu poate incepe decat cu acea disertatie grava -fundamentala pentru gandirea umanista romaneasca- cu care Grigore Ureche (1590-1647) isi innobileaza Predoslovia la Letopisetul Tarii Moldovei si in care afirma cu argumente purcederea latina a limbii romane, pusa in avidenta, pentru el, de asemanarile dintre cuvintele celor doua limbi. Era de asteptat acest "excurs lingvistic" de la cel care formulase nesovaielnic fraza capitala pentru identitatea romana a romanilor: "[...] macara ca de la Ram ne tragem, si cu ale lor cuvinte ni-s amestecate". Exemplele culese dintr-un lexic fundamental veneau sa intareasca aceasta afirmatie: "De la ramleni, ce le zicem latini, paine, ei zic panis; carne, ei zic caro; gaina, ei zic galina; parinte, pater; al nostru, noster si altile multe din limba latineasca, ca de ne-am socoti pre amanuntul, toate cuvintel le-am intelege...". Il va lauda mai tarziu pe Ureche ("Laud osardia rapaosatului Ureche vornicul, carele au facut cu dragostea tarii letopisatul sau...") pentru contributiile sale Miron Costin, in cartea lui consacrata etnogenezei romanilor (De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor, 1689-1691), aratand ca marele vornic intreprinsese actul trasarii unei directii de cercetare: "[...] catu poate sa zica fiescare ca numai lui de aceasta tara i-au fostu mila, sa nu ramaie intru intunerecul nestiintei...". 
 In lucrarile umanistilor nostri, aceasta "directie" de studiu, care viza temeliile istorico-lingvistice si "indreptatirile" fundamentale, va fi apoi ilustrata cu teze care isi sporesc soliditatea stiintifica de stolnicul Constantin Cantacuzino (circa 1650-1716) si de catre Dimitrie Cantemir (1673-1723), pentru ca apogeul argumentarilor sa fie atins, catre sfarsitul veacului al XVIII-lea si la inceputul celui urmator, de invatatii slefuiti in Apus si Scolii Ardelene, autori ai unor cercetari de prima insemnatate despre etnogeneza si continuitatea romanilor in Dacia, despre originea limbii lor.
 
 Definirea situatiei problematizante
 *In Dacia cucerita, autohtonii au fost integrati in procesul de romanizare. Romanizarea insemna expansiunea Imperiului Roman, atragerea populatiilor asupra carorase axercita puterea politica si militara in sfera de influenta a culturii romane prin afirmarea unui model cultural superior, insemna asimilarea lor prin impunerea folosirii limbii latine si a valorilor al caror purtator era acest idiom, fie si in varianta lui "populara". In cazul Daciei si in perspectiva nasterii poporului si a limbii romane, romanizarea, ca proces istoric intemeiat pe o componenta lingvistica si pe un complex nonlingvistic, trebuie cercetata si in termenii careau conditionat intai plamadirea sintezei daco-romane. Si in aceasta sinteza isi afla locul doua componente etnice -elementul autohton, daco-getic, si elementul roman, purtator al limbii latine.
 * In anii 271-274 armatele romane parasesc spatiul provinciei Dacia pe care nu o mai puteau apara in fata atacurilor populatiilor migratoare . In tmpul marilor migratii ale popoarelor germanice, slave, turcice si finoungrice, vorbitorilor de limba latina din acest spatiu li se vor adauga populatii de limba germanica (sec. III) si mai ales neamurile slave (sec. VI-VII). Amestecul dacilor, al romanilor si al noilor veniti s-a petrecut la nordul si la sudul Dunarii, in decursul mai multor secole. 
 *Anul 602, cand slavii au navalit in Imperiul Roman de Rasarit stabilindu-se acolo,a marcat o data importanta in evolutia romanitatii rasaritene. Stabilirea triburilor slave si apoi a bulgarilor la sudul Dunarii a separat latinitate din peninsula Balcanica de cea nord-dunareana. In sudul Dunarii, o mare parte din populatiile romanice au fost asimilate de slavi. Traversarea Dunarii de catre majoritatea slavilor a condus insa la imputinarea lor in nordul fluviului astfel incat, pe teritoriul fostei provincii Dacia, amestecul dintre vorbitorii de limba latina si migratori a inclinat balanta etnica in favoarea romanicilor.
 *In ajutorul istoricilor vine si stiinta limbii lingvistica. Cercetarile lingvistice au reliefat caracterul latin al limbii romane, dat de lexic si structura gramaticala. Limba romana se aseamana cu celelalte limbi romanice, dar are si particularitati ce demonstreaza formarea sa in spatiul carpato-danubiano-pontic si nu in peninsula Balcanica cum afirma Robert Roessler in cartea sa ,,Studii romanesti…” publicata la Leipzig in anul 1871.  In lucrarea sa,Robert Roessler afirma ca dacii au fost omorati in masa dupa 106. Este evident ca acest lucru nu este adevarat datorita faptului ca romanii aveau nevoie de forta de munca si nu le statea in obicei sa masacreze populatiile din teritoriile nou cucerite. Au mai fost gasite dovezi ale continuitatii dacilor in peste 1000 de localitati iar inscriptii din alte provincii romane atesta prezenta soldatilor de origine daca. Din acea perioada dateaza toponimele si hidronimele care au fost transmise romanilor si au ramas pana astazi (Donaris, Maris,Alutus etc.).Toate acestea dovedesc faptul ca dacii nu au disparut dupa anul 106 ba mai mult,si-au continuat existenta in acelasi teritoriu.
 *La limita dintre secolele al IV-lea si al V-lea, romanitatea sud-est europeana intre in faza dezvoltarii sale independente.
 *In Dacia, limba latina si-a mentinut statutul de limba oficiala pana in secolul al VII-lea.
 Definirea si analiza componentelor cazului propriu-zis
 *Epoca de la care se poate admite existenta de sine statatoare a limbii romane este fixata in mod diferit de savanti: secolele al VI-lea - al VII-lea (Ovidiu Densusianu), secolul al VII-lea (Al. Philippide), secolele al VII-lea -al VIII-lea (Al rosetti) etc., subliniindu-se astfel caracterul durativ al procesului de formare al limbii romane. Un argument cronologic si de logica lingvistica in favoarea secolelor al VII-lea si al VIII-lea il furnizeaza evaluarea influentei slave, care-desi intensa si de lunga durata- nu a afectat structura gramaticala esential latina a romanei.
 *Secolul al VII-lea, care a insemnat, in Europa, momentul aparitiei limbilor romanice, deja inregistrase, spun unii invatati, nasterea limbii romane, printr-un proces accelerat de conditii locale, printre care: ruralizarea, degradarea vietii urbane, inexistenta in zona a unor centre culturale prin intermediul carora s-ar fi putut exercita autoritatea si presiunea latinei clasice.
 *Limba traco-getilor alcatuieste componenta ori substratul limbii romane. Din pacate, aceasta a disparut de multa vreme si nu a putu fi conservat prin transmiterea te texte. 
 *La dispozitia lingvistilor se afla inventarul onomastic (nume de persoane, nume de locuri, nume de ape), fixat in inscriptii, sau gravat pe monede grecesti ori romane (inscriptia de pe inelul de la Ezerovo-Bulgaria; stampila de pe vasul de ceramica descoperit la Gradistea Muncelului, etc).
 Identificarea solutiilor optime pentru elucidarea cazului expus
 După cucerirea română, în provincia Dacia s-a impus limba latină, limba oficială a imperiului. Procesul de romanizare presupune mulţi factori convergenţi: urbanizarea şi organizarea politico-administrativă a provinciei, prezenţa armatei. Colonistii "aduşi", după expresia unui autor antic, din toată lumea romană, au ca limbă comună latina populara. 
 In spatiul daco-moesic romanizat, periferic (din punct de vedere geografic) si izolat de restul romanitatii, tendintele de evolutie ale latinei populare s-au putut manifesta nestanjenit. Fenomenul lingvistic a fost inlesnit de cateva situatii politico-economice: decaderea orselor si, in consecinta, dezvoltarea civilizatiei e tip rural, inexistenta marilor centre culturale, care ar fi putut mentine, prin traditie carturareasca, autoritatea latinei clasice.
 Formularea unor concluzii pertinente
 *"Torna, torna, fratre"
 In anul 587 avarii strapung frontiera bizantina de la Dunare si reusesc sa patrunda in Peninsula Balcanica, ajungand pana in Tracia. Comandantul armatei bizantine organizeaza apararea, asezandu-si ostasii in dispozitiv de lupta pentru a-i respinge pe atacatori. In timpul inaintarii trupelor bizantine, noapte fiind, cade bagajul unui soldat din primele randuri de pe spatele animalului care-l purta. Un alt soldat, aflat mai in urma, il atentioneaza asupra intamplarii, adresandu-i-se "in limba parinteasca" prin cuvintele: "Torna, torna, fratre", adica "Intoarce-te, intoarce-te, frate". Soldatul nu a auzit chemarea, dar camarazii sai au interpretat aceste cuvinte ca pe un semnal de retragere cauzat de un atac al avarilor. Urmarea a fost ca s-a produs o panica generala, ambele armate luand-o la fuga in directii opuse.
 Cuvintele "Torna, torna, fratre" mentionate in legatura cu acest episod au produs discutii vii in randul specialistilor. Cei mai multi dintre acestia sunt de parere ca ele constituie primul indiciu despre infatisarea vechii limbi romanesti.
 
 *In urma razboaielor dintre daci si romani Dacia a fost transformata în provincie romana, şi va ramane stapanita timp de 165 de ani (106-271) de romani. Romanizarea populatiei bastinase s-a desfasurat relativ rapid si usor. Peste 2600 de inscriptii scrise în latineste si descoperite pe teritoriul tarii noastre arata limpede acest lucru. In afara masurilor cu caracter administrativ, printre factorii ce au contribuit la romanizare pot fi enumeraţi:

a) serviciul militar în care tinerii daci se inrolau b) casatoriile între soldatii veterani romani si femeile dace, copiii nascuti beneficiind de avantajele cetaţeniei romane c) crestinismul raspandit în limba latina; drept dovada stau cuvintele de baza ale credinţei crestine, care se regasesc în romană, prin mostenirea directa a unor termeni din latina: Dumnezeu (din domine deus), crestin (din christianus), biserica (din basilica), botez (din baptism), rugaciune (din rogationem), preot (din presbiterius), cruce (din crucem), pacat (din pecatum), înger (din duiangelus), etc.

 *În anul 1521 la Câmpulung-Muscel, vechea capitala a Tarii Românesti, a fost redactat primul document scris, compact si unitar, din câte sunt cunoscute pâna astazi in limba româna: Scrisoarea lui Neacsu din Campulung. Scrisoarea contine un secret de mare importanta, avertizându-l pe Johannes Benkner, judele Brasovului, despre o invazie a turcilor, asupra Ardealului si Tarii Românesti, ce tocmai se pregatea la sudul Dunarii:
"Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Hanas Bengner ot Brasov mnogo zdravie ot Nécsu ot Dlagopole. (= Preaînteleptului si cinstitului, si de Dumnezeu daruitului jupân Hanas Bengner din Brasov multa sanatate din partea lui Neacsu din Câmpulung, n. n.). 

I pak (=si iarasi) dau stire domnie tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu ca împaratul au esit den Sofiia, si aimintrea nu e, si se-au dus în sus pre Dunare. I pak sa stii domniia ta ca au venit un om de la Nicopole de miie me-au spus ca au vazut cu ochii lor ca au trecut ciale corabii ce stii si domniia ta pre Dunare în sus. I pak sa stii ca baga den toate orasele câte 50 de omin sa fie de ajutor în corabii. I pak sa stii cumu se-au prins neste mester(i) den Tarigrad cum vor treace ceale corabii la locul cela strimtul ce stii si domniia ta. I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt megiias(i) si de generemiiu Negre, cum i-au dat împaratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren Teara Rumâneasca, iara el sa treaca. I pak sa stii domniia ta ca are frica mare si Basarab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniile voastre. I pak spui domniietale ca mai marele miu, de ce am înteles si eu. Eu spui domniietale iara domniiata esti întelept si aceste cuvinte sa tii domniiata la tine, sa nu stie umin multi, si domniile vostre sa va paziti cum stiti mai bine. I bog te veselit. Amin."(=Si Dumnezeu sa te bucure. Amin)

 EVALUAREA FINALA
 Exercitiul de reflectie privitor la studiul de caz realizat
 *Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala, intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre. Ea a fost un proces complex, indelungat la care au contribuit: statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu populatiile migratoare, raspandirea crestinismului, ducand in final la crearea unei etnii distincte in spatiul central-sud-est european.
 Neamul nostru s-a format pe un teritoriu vast, care se intindea la nordul si la sudul Dunarii ingloband fostele provincii romane Dacia si Moesia. Cuceritorii romani s-au suprapus peste o serie de populatii tracice, inrudite intre ele (dacii, getii si moesii).
 *In ajutorul istoricilor vine si stiinta limbii lingvistica. Cercetarile lingvistice au reliefat caracterul latin al limbii romane, dat de lexic si structura gramaticala. Limba romana se aseamana cu celelalte limbi romanice, dar are si particularitati ce demonstreaza formarea sa in spatiul carpato-danubiano-pontic.
 *Dintre limbile romanice, limba noastra este singura care a impus ca etnonim modern si oficial un cuvant mostenit din etimonul latinesc romanus -substantiv provenit din adjectivul cu forma omonima, insemnand locuitor al Romei.
  
 Toate acestea dovedesc faptul ca la baza formarii poporului roman si a limbii romane a stat un proces indelungat si neintrerupt, inceput din perioada existentei regatului Dac, continuat dupa 106 sub influenta romana, iar dupa 271 influentat de migratori. Cu toate acestea, romanii sunt unici avand un caracter etnic total diferit de celelate popoare ce ne inconjoara.