Unsoare siliconică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Unsoarea siliconică este o unsoare translucidă, hidrofobă, inodoră, neinflamabilă, cu o textură păstoasă, volatilitate extrem de scăzută, nu este periculosă pentru sănătatea umană sau pentru mediu (chiar dacă este nebiodegradabilă). Este realizată prin combinarea unui ulei de silicon, polidimetilsiloxanul (Me2OSi)n, cu un agent de îngroșare (silice amorfă micronizată). Proprietățile unsorii siliconice se pot ajusta în funcție de raportul celor două componente. Prezintă o solubilitate foarte scăzută în apă, majoritatea alcoolilor, amidelor disubstituite, sulfoxizi, o bună solubilitate în hidrocarburi, compuși halogenați și eteri și solubilitate mare în anumite amine secundare și terțiare[1].

Aplicații[modificare | modificare sursă]

Aplicații în industrie[modificare | modificare sursă]

Unsoarea siliconă este frecvent utilizată pentru lubrifierea și conservarea pieselor din cauciuc.

Aplicații în laboratorul chimic[modificare | modificare sursă]

În laborator este folosită pentru a unge imbinările aparaturii de laborator din sticlă fiind utilă în cazul manipulării în condiții de siguranță a compușilor sensibili la aer și/sau umiditate.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ J. N. Lee; C. Park; Whitesides, G. M. Anal. Chem. 2003, 75, 6544