Ulei de ricin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Semințe de ricin.
Ulei de ricin (în limba engleză en:castor oil)

Uleiul de ricin este un ulei vegetal obținut prin presarea semințelor plantei de ricin (Ricinus communis). [1]

Uleiul de ricin este un lichid incolor sau galben pal cu un miros distinct. Punctul său de fierbere este 313 °C și densitatea de 961 kg/m3. [2] Este o trigliceridă în care aproximativ 90% din catenele de acizi grași sunt de ricinoleat. Alți componenți importanți sunt oleații și linoleații.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Are proprietăți antibacteriene, antioxidante și antiinflamatoare, dar și germicide, insecticide și fungicide. Datorită acestor proprietăți, uleiul poate fi utilizat împotrivă infecțiilor microbiene. Este bogat în acizi grași nesaturați (o-mega 3-6-9), proteine și vitamina E, motiv pentru care este folosit pentru frumusețe și în compozita produselor cosmetice, a săpunurilor, medicamentelor, uleiurilor de masaj și a altor produse de uz frecvent.[3]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Alfred Thomas "Fats and Fatty Oils" în Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry 2005, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a10_173
  2. ^ Aldrich Handbook of Fine Chemicals and Laboratory Equipment, Sigma-Aldrich, 2003.
  3. ^ „Ulei de ricin”.