Turnul şoarecilor (Bingen)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Turnul şoarecilor de la Bingen de pe cursul mijlociu al Rinului, landul Renania-Palatinat, Germania, este un turn prevăzut pentru apărare şi supraveghere. Turnul a fost construit în prima jumătate a secolului XIV-lea pentru pază şi punct vamal pe Rin, pentru pentru a întări controlul vamal al cetăţii Ehrenfels. Turnul a fost distrus (1689) în timpul războiului de treizeci de ani, fiind reconstruit în anul 1856 în timpul lui Frederic cel Mare. Până în anul 1974 a îndeplinit rolul de turn de semnalizare pentru navigaţia de pe Rin, deoarece fluviul avea la Binger Loch (Groapa Bingen) o îngustare care îngreuna navigaţia, nu departe de stânca Loreley.

Numele turnului este dată după o legendă care relatează, că arhiepiscopul din Mainz „Hatto I” nu s-a lăsat înduplecat de rugămintea mulţimii flămânde de a împărţi cu mulţimea cerealele din magazia sa. Supărat de rugăminţile săracilor i-a închis şi a dat foc la hambar. În acel moment au sosit mii de şoareci din toate găurile şi s-au căţărat peste tot. Înspăimântat episcopul împreună cu servitorii lui s-a refugiat pe insulă unde se află turnul. În turn episcopul va fi înconjurat de rozătoare fiind devorat de viu.