Tuber macrosporum

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Tuber macrosporum
Trufă cu spori mari
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Ascomycota
Subdiviziune: Pezizomycotina
Clasă: Pezizomycetes
Ordin: Pezizales
Familie: Tuberaceae
Gen: Tuber
Specie: T. macrosporum
Nume binomial
Tuber macrosporum
Vittad. (1831)
Sinonime
Modifică text Consultați documentația formatului

Tuber macrosporum (Carlo Vittadini, 1831) din încrengătura Ascomycota în familia Tuberaceae și de genul Tuber,[1] denumit în popor trufă cu spori mari sau trufă usturoiată,[2] este o ciupercă comestibilă care coabitează cu rădăcinile de arbori, formând micorize. Acest soi destul de rar este o specie foarte pretențioasă la condițiile climatice și de sol. Se dezvoltă în România subteran în regiuni mai calde din sudul țării și Ardeal, preferind terenuri calcaroase și argiloase, dar de asemenea cele aluvionare și inundabile, din apropierea apelor, fiind foarte sensibilă la îngheț. Arborii simbionți preferați sunt stejarul și fagul prin pădurile rare de foioase pe pante expuse la soare. Timpul apariției este din septembrie până în decembrie.[3][4]

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Specia a fost descoperită, descrisă și ilustrată de micologul italian Carlo Vittadini, de verificat în lucrarea sa Monographia Tuberacearum din 1831.[5] Acest taxon este valabil până în prezent (2019). Mai există sinonimul Tuber rhenanum a renumitului micolog Leopold Fuckel din 1870.[6][7] Probabil însă prim-descrierea i se cuvine savantului francez Pierre Bulliard care a menționat și pictat specia ca Tuber cibarium subcinereum alliaceum în volumul 1 al operei sale Histoire des champignons de la France din 1791.[8][9]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Vittad.: T. macrosporum
  • Corpul fructifer: se dezvoltă subteran, de obicei la o adâncime de 5-15 cm, având în mod general un diametru de maximal 5 cm, fiind sferic până turtit neregulat. Peridia (înveliș al corpului de fructificație la unele ciuperci)[10] destul de groasă (150-300 µm) care nu poate fi decojită, este acoperită cu mici poligoane iregulare și aplatizate de numai 0,5-2 mm, cuticula fiind câteodată aproape netedă, de exemplu la exemplarele recoltate în habitatele din Transilvania.[11] Coloritul pe exterior variază de la brun roșcat la negricios, fiind gălbuie pe partea inferioară. Gleba este fermă, solidă, maro-purpurie, dar neagră la maturitate, fiind străbătută de numeroase vinișoare meandre mai largi sau mai subțiri de culoare albă.
  • Piciorul: nu există.
  • Carnea: este fermă și compactă, mirosul fiind aromatic, amintind de usturoi sau brânză fermentată, asemănător trufei albe de Piemont, iar gustul și el foarte savuros.
  • Caracteristici microscopice: are spori pentru ciupercile acestui gen foarte mari, măsurând fără ornamente 42-85 x 30-60 microni, sunt elipsoidali, hialini (translucizi), reticulați țepos până verucos. Mărimea depinde și de numărul sporilor în asce. Pulberea lor este brun-roșcată. Ascele cu o tulpină scurtă sunt sub-globuloase până elipsoidale, cu o mărime de 90-130 x 65-80 microni, conținând 1-4 spori, în regulă trei.
  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.[3][4]
  • Leiodes cinnamomea
    Leiodes cinnamomea
  • Suillia affinis
    Suillia affinis
  • Suillia fuscicornis
    Suillia fuscicornis
  • Heleomyza serrata
    Heleomyza serrata
  • Helomyza tuberivora
    Helomyza tuberivora

Specificitate[modificare | modificare sursă]

În regulă specia se descoperă cu ajutorul de câini sau porci (aceștia cu botniță, de altfel ar mânca bureții) dresați. În lunile septembrie și octombrie pot fi depistate și după prezența a lui Leiodes cinnamomea (gândac de trufă) sau a muștelor de trufă de genul Heleomyza (Heleomyza serrata, Helomyza tuberivora) sau de genul Suillia (Suillia affinis, Suillia fuscicornis).[12]

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Această specie poate doar fi confundată cu specii asemănătoare ale acestui gen, cu toate comestibile, cum sunt: Tuber aestivum,[13] Tuber brumale,[14][15] Tuber indicum,[16] Tuber melanosporum,[17] Tuber mesentericum[18] sau Tuber uncinatum.[19]

Specii asemănătoare în imagini[modificare | modificare sursă]

  • Tuber aestivum
    Tuber aestivum
  • Tuber brumale
    Tuber brumale
  • Tuber indicum
    Tuber indicum
  • Tuber melanosporum
    Tuber melanosporum
  • Tuber mesentericum
    Tuber mesentericum
  • Tuber uncinatum
    Tuber uncinatum

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Trufa usturoiată are o valoare gastronomică deosebită, fiind o trufă la mare căutare. Datorită faptului că producția este mică și inconstantă se valorifică destul de greu. După ce are un miros și gust aproape similar cu cel al prețuitului Tuber magnatum, poate fi folosită în bucătărie și consumată asemănător. Se spune că gurmanzi adevărați ar prefera acest soi ras sau tăiat peste paste făinoase, bruschetă, rizoto sau mămăligă cu unt.[11][20]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ „Denumire RO 1,2”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 634-635, ISBN 88-85013-37-6
  4. ^ a b Carlo Vittadini: „Monographia Tuberacearum, Editura Felice Rusconi, Milano 1831, p. 35, tab. I, fig. V
  5. ^ Carlo Vittadini: „Monographia Tuberacearum”, Editura Felice Rusconi, Milano 1831, p. 35, tab. I, fig. V
  6. ^ Leopold Fuckel: „Symbolae mycologicae - Beiträge zur Kenntniss der Rheinischen Pilze”, în: „Jahrbücher des Nassauischen Vereins für Naturkunde”, nr. 23 și 24, 1870, p. 247
  7. ^ Mycobank
  8. ^ Pierre Bulliard: „Histoire des champignons de la France”, vol., Editura Barrois le jeune, Belin, Croullebois, Bazan, Paris 1791, p. 74
  9. ^ Trufomania
  10. ^ Mic atlas micologic
  11. ^ a b „Ghidul culegătorului de trufe”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Heinrich Lohwag: „Über Trüffelvorkommen”, în: „Sydowia – Annales mycologici”, 1 iulie 1932, p. 119-120
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 690-691, ISBN 3-405-12081-0
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 634-635 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  15. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 576-577, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  16. ^ Mordecai Cubitt Cooke, Edward Massee: „Tuber indicum”, în: „Grevillea”, vol. 20, 1892, p. 67
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 574-575 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  18. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 604-605, ISBN 88-85013-25-2
  19. ^ G. Gregori: „L'espèce Tuber uncinatum en Italie: écologie, commercialisation et valorisation”, în: Österreichische Zeitschrift für Pilzkunde”, vol. 19, Viena 2010, p. 265-271
  20. ^ „Bulgarian Truffles”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibiliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bruno Cetto, volumele 1-7
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 116, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Die höheren Pilze, Basidiomycetes, mit Ausschluss der Brand- und Rostpilze”, Editura J. Springer, Berlin 1928
  • Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze – vol. II a.: „Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”, Editura Gustav Fischer, Jena 1963

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tuber_macrosporum&oldid=15391358