Troianul, Teleorman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Troianul
—  Sat  —
Troianul se află în România
{{{alt}}}
Troianul
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 44°0′9″N 25°1′18″E / 44.00250°N 25.02167°E / 44.00250; 25.0216744°0′9″N 25°1′18″E / 44.00250°N 25.02167°E / 44.00250; 25.02167

Țară  România
Județ Actual Teleorman county CoA.png Teleorman
Comună Troianul

Populație (2002)
 - Total 3,201 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 147415
Prefix telefonic +40 x47 [1]

Troianul este un sat în județul Teleorman, în Câmpia Găvanu-Burdea. Este reședința comunei Troianul. La recensământul din 2002 avea o populație de 3.201 locuitori. În trecut localitatea se numea "Belitori".

Ion C. Pena (nǎscut 25 august 1911, comuna Belitori, azi Troianul, județul Teleorman - decedat 29 iulie 1944, Alba Iulia) a fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. S-a nǎscut într-o familie de țǎrani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chirițǎ (Firicǎ) Pena (1888 - 1963) și Alexandra (Lisandra) Polimbiada Pena (1888 - 1971). Viața lui s-a desfǎșurat sub zodia tragicului, ca sǎ nu spunem a blestemului. A avut parte de un destin frânt la doar 33 de ani, fiind al cincelea copil din cei șapte, pe care pǎrinții i-au condus pe ultimul drum al vieții.

Trebuie fǎcuta cunoscutǎ povestea acestui scriitor erou, care între 1945-1989 a fost in Fondul special - interzise ! Pânǎ în 2001 nu se auzise mai deloc de el. În urma unor cercetari pe care le-am fǎcut la Biblioteca Academiei Romane din Bucuresti am descoperit ca Ion C Pena publica și era apreciat, în perioada interbelicǎ, în marile publicații bucureștene „Universul literar”, „Vremea”, „Pǎcalǎ”, „Prepoem”, „Epigrama”, în revista buzoianǎ Zarathustra, redactatǎ de Alexandru Lungu și Ion Caraion, cât și în cele teleormanene Oltul, Drum, SO4H2, Graiul tineretul, ..

Debutează în 15 aprilie, 1932, în "Revista - SO4H2", din Turnu Măgurele, cu poezia "Alpinism", scrisă în 1928. Tot în acest an traduce și publică, împreună cu Ștefan Baljalarschi, "Poemele mele" a lui Serghei Esenin. De tânăr, Ion C Pena și-a creat multe adversități publicând în Revista "SO4H2"(Acid sulfuric) texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei și culturii germane”, în care-l combate pe Oswald Spengler, filosof idealist, reprezentant al antiintelectualismului și istoric german, un critic fervent al latinității.

La începutul anilor '40, Pena publica frecvent poezii în "Universul Literar". Este de notorietate faptul că Palatul Universul, de pe strada Brezoianu, Bucuresti, a fost centrul presei interbelice, "Universul Literar" fiind suplimentul celui mai popular si influent ziar din perioada interbelică, ziarul "Universul". În 7 martie, 1942, la "Cântece noui", redactorul rubricii, Ștefan Baciu (1918 - 1993), îl numea pe Pena - "Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți", „astăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, așezându-se dintr’odată pe primul plan al poeziei tinere ... Oricum, versurile lui trebuiesc citite cu toată atenția. În miezul lor se sbate un poet de rasă care semnează simplu și deslușit: Ion Pena. Celelalte poezii, toate, una mai întreagă decât cealaltă. „Iată un poet!”, am exclamat către camarazii mei după ce isprăvisem lectura lor. Și nu mă înșelasem deloc: Ion Pena, acest nou poet, i-a cucerit și pe ei, prin simpla lectură, fără reverențe și fără salamalecuri. Aceasta este pecetea talentului.” În "Universul Literar" au mai debutat, in acea perioadă, Ștefan Augustin Doinaș, Leonida Secrețeanu și Ion Caraion. În cartea sa de memorialistică, "Praful de pe tobă. Memorii 1918-1946", scrisă în 1980 la Honolulu, Ștefan Baciu iși amintea de Pena, neștiind că acesta decedase încă din 1944.

Anti-bolșevic convins, scria, înainte de venirea trupelor sovietice, în Revista "Păcală", al carei motto era: „Iar când la Patria Română/ Râvnește hidra bolșevică/ Nesățioasă și păgână,/ Ia și o armă, că nu strică!."

In 2011 a aparut cartea "Scrieri" de Ion Pena in care sunt prezentate poeziile, epigramele si proza lui, dovedind talentul multilateral al autorului. Din lipsa de bani au aparut doar 70 de exemplare. Scriitorul n-a fost casatorit si n-a avut copii. Totul se pierde. Eu sunt nepotul din parte mamei si am obligatia morala ca scrierile lui sa fie cunoscute.

Faceti cunoscute poeziile lui Ion C Pena si proza sa, "Moneda fantazienilor", scrisa in 1938, in care merge cu anticipatia pana in 1 ianuarie 2000, devansandu-l pe Orwell, dupa opinia lui Constantin Stan, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Astăzi, noi putem să judecăm firul epic din povestirea utopică în două părți, "Moneda fantazienilor". Prima parte a fost publicatǎ în ziarul „Drum”, din Rosiorii de Vede, in anul 1937, numărul de Crăciun, iar partea a doua, singurul manuscris, în dactilogramă, rămas la fratele Petre C. Pena, a ajuns la nepotul lor, Marin Scarlat, care l-a dat spre publicare. În povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea și cooperativizarea (coop-uri, gradinițe, ..), dovedindu-se un bun analist social de anticipație. Cititi si veti vedea ca merita ! Poate fi un demers istoric.

Fiind mobilizat pe Frontul Celui de al Doilea Razboi Mondial, Pena moare de tânǎr pe 29 iulie 1944 si este înmormantat în „Cimitirul Eroilor din Alba Iulia.

Stan V Cristea, membru al Uniunii Scriitorilor: Ion Pena. Un scriitor „fantazian” nedreptǎțit. Este un studiu publicat în volumele sale: „Secvențe de istorie literară - opera omnia - publicistică și eseu contemporan” și „Fotografii la periscop”, care cuprind studii și articole despre Radu Grămăticul, Grigore Gellianu, Șt. O. Iosif, Gala Galaction, Ion Pena, Constantin Noica, Marin Preda și Mircea Scarlat. Il gasiti la aceasta adresa: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/84/Ion_Pena_Stan_V_Cristea.pdf Mai multe detalii gasiti pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_C._Pena


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ion Scarlat: Monografia comunei Troianul, Editura Erc Press, București, 2005

Vezi și[modificare | modificare sursă]