Trio Grigoriu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Trio Grigoriu
Trio Grigoriu.
Informaţii generale
Origine	Bucureşti, România
Case de discuri	Electrecord
Interpretare cu	Simona Cassian, Gică Petrescu, Gigi Marga
Membri
George Grigoriu Angel Grigoriu Cezar Grigoriu

Trio Grigoriu a fost una din primele formaţii de muzică uşoară din România, în acelaşi timp una dintre pionierele muzicii rock româneşti. Membrii formaţiei sunt fraţii Grigoriu, originari din Brăila; numele lor sunt George, Angel şi Cezar, toţi trei cântăreţi. Grupul s-a făcut remarcat la finele anilor 1950, mai întâi cu versuri în stilul impus de proletcultism, iar mai târziu s-au dedicat unui repertoriu de subiecte naive. Formaţia s-a destrămat în anii şaptezeci.

Din punct de vedere stilistic, înregistrările Trio Grigoriu sunt o mărturie preţioasă a unei perioade aproape necunoscute astăzi, anume finele cincizecilor, care a condus către muzica influenţată de Occident (dansurile de societate ale negrilor americani, muzica rock and roll).

Astăzi, Trio Grigoriu sunt reamintiţi cel mai adesea pentru piesa „Broscuţa Oac”, dar şi „Macarale” (1961) este o piesă încă celebră azi, deseori atribuită în mod greşit altor artişti (Gică Petrescu, Luigi Ionescu).

Cuprins 1 Cei trei Grigoriu 2 Evoluţia stilului 2.1 „Macarale“ 2.2 „Broscuţa Oac“ 2.3 Concluzii 3 Despre Trio Grigoriu 4 Ecouri în cultura de masă 4.1 Muzică 4.2 Arte plastice 4.3 Film şi artă video 4.4 Presă 5 Repertoriu selectiv 5.1 Compoziţii originale sau ale unor compozitori români 5.2 Preluări 6 Discografie 6.1 Discuri LP 6.2 Compilaţii 7 Referinţe

[modifică] Cei trei Grigoriu

• George Grigoriu (1927-1999) a fost liderul formaţiei, cunoscător al pianului, viorii, chitarei. A studiat canto clasic la Conservatorul (pe atunci, Regal) din Bucureşti. După experienţa cu trioul, a devenit un compozitor foarte apreciat; a scris muzică uşoară, muzică de film (Dragoste la zero grade, Actorul şi sălbaticii), operetă, musical-uri. A sprijinit muzicieni în devenire ai momentului, precum: Margareta Pâslaru, Angela Similea, Stela Enache, Mihaela Mihai, George Enache, dar şi pe mai tânărul Fuego.
• Angel Grigoriu s-a preocupat de activitatea de textier după colaborarea cu formaţia.
• Cezar Grigoriu s-a concentrat pe regia de teatru (mai târziu, şi de film). El a avut ideea de a-i aduce împreună pe scenă pe Margareta Pâslaru şi Cornel Fugaru (între altele, vocea şi organistul formaţiei Sincron); Cezar a continuat colaborarea cu George din această nouă postură, ca un tandem regizor-compozitor. Cezar Grigoriu a fost pentru mai bine de zece ani soţul lui Tanţi Gheorghiu, fiica cea mică a liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej; acesta din urmă a căutat insistent să împiedice mariajul fiicei sale cu un cântăreţ de muzică uşoară.^[1]

[modifică] Evoluţia stilului

În lipsa unor documente istorice consistente, analiza piesele Trio Grigoriu poate ţine loc de mărturie a tendinţelor şi posibilităţilor tehnice ale epocii. Dincolo de publicul asigurat, prin sprijinirea directivelor date de conducerea politică, formaţia s-a făcut beneficiară a celor mai moderne mijloace tehnice posibile în România de atunci. Înregistrările mai noi vădesc o calitate superioară a materialelor şi tehnici avansate de înregistrare.

Dacă primele înregistrări trădează aranjamente bombastice pentru big-band, realizate de compozitori minori afiliaţi Partidului Muncitoresc, pe versuri caracteristice („Din mâine să facem azi”, 1959), în numai câţiva ani stilul grupului se rafinează simţitor. Aranjamentele, modelate după preluările unor artişti de muzică sud-americană, sunt mai eficiente: vocile se constituie în acorduri strânse, pe o melodică economică, fără a solicita registrul atât de mult ca în cazul primelor piese, iar orchestra pendulează între aranjamente pe specific swing sau de jazz latin (atât bossa nova, cât şi dansuri afro-cubane).

Repertoriul conţine asemenea preluări, dar şi piese originale cu accente de tango sau muzică soul, cu ritmuri în şase optimi sau de jazz latin (foarte moderne) şi un limbaj tonal cromatic. Se folosesc chitare acustice, mandoline, percuţii latine şi suflători de lemn. (De departe, unele înregistrări aduc chiar cu atmosfera pieselor în gen Cristian Vasile, dar aranjamentele sunt mult mai mature. Un exemplu grăitor este „Ochii negri”.)

[modifică] „Macarale“

Binecunoscutul „Macarale” evoluează mult ca versuri (se tratează subiectele impuse deja dintr-un unghi glumeţ, cochet), înregistrarea este de o calitate îmbunătăţită. Atmosfera jazzistică se accentuează prin tehnici specifice - dialogul permanent dintre voci şi alămuri, folosirea de blue notes (terţa modului apare, când mică, când mare, astfel încât tratarea din punct de vedere tonal îşi pierde valabilitatea), solo-ul instrumental pune cu adevărat în valoare caracterul dansant al piesei (în manieră swing).

[modifică] „Broscuţa Oac“

Mai aproape de jumătatea anilor şaizeci, subiectele abordate de trio se desprind aproape complet de tonul laudativ adresat conducerii politice şi preferă subiecte neutre: „Povestea unui copilaş”, „Broscuţa Oac”. Se păstrează în continuare structura de swing, dar se apelează deja la chitare electrice şi structuri tot mai apropiate de rock and roll.

Piesa „Broscuţa Oac” e cunoscută prin două aranjamente diferite, unul în stil New Orleans (piesa se prezintă astfel sub titlul „Broscuţa îndrăgostită”) şi un altul, de departe mult mai cunoscut, înregistrat mai târziu cu o orchestraţie mai aproape de „formaţiile de chitare electrice”. Acesta din urmă alternează un ritm de bossa nova (strofa, divizată pe şaisprezecimi, iar chitara bas e foarte pregnantă) cu un swing-rock cu fraze tipice la chitară (pentru muzica rock românească, prefigurează stilul lui Gabriel Litvin împreună cu formaţia Mondial). În ultima strofă se aude chiar o orgă electronică ce dublează melodia vocii.

[modifică] Concluzii

Progresele făcute de formaţie în nu mai mult de cinci ani certifică faptul că muzica românească, cel puţin în perioada respectivă, mergea în pas comparabil cu Vestul, atât din punctul de vedere al compoziţiei, dar chiar şi tehnic (înregistrările sunt de o calitate foarte bună). Totuşi, motivul pentru care multe dintre formaţiile de muzică rock care apăruseră tot atunci (1962-5, între care: Cometele, Entuziaştii, Sideral) au înregistrări de calitate foarte slabă este folosirea de instrumente muzicale şi aparatură improvizate, făcute manual de meşteri. Având în vedere că acei artişti nu au sprijinit niciodată regimul politic, nu s-au bucurat de ajutorul statului, ci s-au constituit în ce se va numi mai târziu „mişcarea underground”.

O situaţia asemănătoare cu cea a trioului va avea, mai târziu, formaţia Savoy. Fiindcă au acceptat să lucreze pentru interesele conducerii, au devenit „modelul” de formaţie pop; tot astfel putem explica alte beneficii de care s-au bucurat (discografia cuprinzătoare, avantaje de ordin tehnic şi promovare).

[modifică] Despre Trio Grigoriu

[modifică] Ecouri în cultura de masă

[modifică] Muzică

• Există un zvon neconfirmat (posibilă confuzie), potrivit căruia cântăreaţa americană Verdelle Smith ar fi înregistrat o versiune cover a piesei „Macarale”.

[modifică] Arte plastice

• Fotografa Ştefania Bocăneală a realizat o lucrare numită Macarale râd în soare argintii, făcând aluzie la versurile piesei „Macarale”.^[2]

[modifică] Film şi artă video

• Sergiu V. Vasile este autorul unui film video numit Imn pentru omul nou, disponibil pe site-ul YouTube.[1] Autorul suprapune peste cântecul „Din mâine noi să facem azi” imaginea unor muncitori care repară o stradă şi diferite texte în stil pamfletar ce se desfăşoară simultan pe imagine.

[modifică] Presă

• Primul vers al piesei „Macarale” („Macarale râd în soare argintii”) este parafrazat adeseori în presă cu o notă ironică, confruntând entuziasmul proletcultismului cu urmările neplăcute, uneori tragice, ale abandonării multor proiecte ale epocii socialiste în ţară.^[3] În alte cazuri, parafraza trimite la ideea generală de şantier în România, fără legătură cu perioada socialistă.^[4]

[modifică] Repertoriu selectiv

În lipsa unor informaţii cronologice, piesele sunt ordonate alfabetic. Numele sunt redate în grafia epocii.

[modifică] Compoziţii originale sau ale unor compozitori români

• „Broscuţa îndrăgostită”
• „Broscuţa Oac” ascultă
• „Ce frumoasă e ţara mea” ascultă
• „Cine ştie unde-i centru-n Bucureşti?” (cu Simona Cassian)
• „Cîntecul satelitului” ascultă
• „Din mîine să facem azi”
• „Dragoste”
• „La cabana «Trei brazi»” ascultă
• „Macarale” ascultă
• „Marinari” ascultă
• „Ochii negri”
• „Pescarul amator” ascultă
• „Podul Grant” (cu Gică Petrescu) ascultă
• „Povestea unui copilaş”
• „Primul meu secret” (cu Gigi Marga)
• „Să fim veseli” ascultă
• „Serpentine” ascultă

[modifică] Preluări

• „Ce băiat” (melodie cubaneză) ascultă
• „Ce frumoasă-i dragostea” (Bobby Darvin) ascultă
• „La braţ cu tine” (Wilson-Marbot) ascultă
• „Turtureaua” (Mandez)

[modifică] Discografie

[modifică] Discuri LP

• (fără titlu, EDD 1273), Electrecord
  „Neuitate”
  „Câtă splendoare”
  „Şi mă miram”
  „Felicia”
  „Amurgul”
  „Şi uit de tine”
  „Sub stelele Brăilei”
  „Broscuţa Oac”

[modifică] Compilaţii

• Melodii din Bucureştiul de odinioară, vol. 4 şi 5 (EDC 704), Electrecord
  „Sus, într-o cabană mică”
  „Cine ştie unde-i centru-n Bucureşti?” (cu Simona Cassian)
  „Numai zâmbet, numai cântec”
  „Primul meu secret” (cu Gigi Marga)
• Melodii de George Grigoriu (EDC 768), Electrecord
  Conţine piesa „Dragoste”.

[modifică] Referinţe

• George Grigoriu, un întemeietor al muzicii uşoare româneşti, secţiune a unui articol din cotidianul Obiectiv - Vocea Brăilei (10 august 2005)
• Margareta Pâslaru despre Trio Grigoriu, însemnare făcută pe site-ul artistei, margareta.com
• A crescut în cinematograf, articol publicat în „Jurnalul Naţional”, cu privire la primele succese ale Margaretei Pâslaru ca actriţă (6 noiembrie 2006)