Triburile israelite

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Harta celor 12 triburi ale lui Israel

Triburile israelite (Fiii lui Israel sau Semințiile lui Israel) sunt diviziunile tradiționale ale poporului evreu vechi(Gen. 29:32-35, 30:1-20).
Conform Bibliei, cele douăsprezece seminții ale lui Israel sunt descendenții fiilor și nepoților strămoșului Iacov și sunt numiți „Israel" după numele lui Iacob dat de către Dumnezeu. În Biblie si Coran, Iacob, cunoscut sub numele de Israel, a fost al treilea patriarh al poporului evreu cu care Dumnezeu a făcut un legământ și strămoș al triburilor lui Israel, care au fost numite după urmașii săi.

Date biblice[modificare | modificare sursă]

În Vechiul Testament [1] se scrie următoarele, despre dispariția a 11 triburi evreiești:

„Au părăsit toate poruncile Domnului, Dumnezeul lor, și-au făcut viței turnați, au făcut idoli de ai Astarteei,[2], s'au închinat înaintea întregei oștiri a cerurilor, și au slujit lui Baal. Au trecut prin foc pe fiii și fiicele lor, s'au dedat la ghicire și vrăjitorii, și s'au vîndut ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mîniindu -L. De aceea Domnul S'a mîniat foarte tare împotriva lui Israel, și i-a îndepărtat dela Fața Lui. N'a rămas decît seminția lui Iuda.”

În Biblie, Iacob este fiul lui Isaac și al Rebecăi, nepotul lui Avraam și al Sarei și fratele geamăn mai mic al lui Esau. El a avut doisprezece fii și o fiică cu cele două soții ale sale, Lea și Rahela și cu cele doua slujnice, Bilhah si Zilpah. Copiii menționați în Geneză suntRuben (Geneză 29:32), Simeon (Geneză 29:33), Levi (Geneză 29:34), Iuda (Geneză 29:35), Dan (Geneză 30:5), Neftali (Geneză 30:7), Gad (Geneză 30:10), Așer (Geneză 30:12), Isahar (Geneză 30:17), Zabulon (Geneză 30:19), Iosif (Geneză 30:23) și Beniamin (Geneză 35:18). Pe lângă aceștia, Iacob a adoptat doi copii ai lui Iosif, pe Efraim și Manase și a avut cel puțin o fiică, Dina.

Povestea cu cele douăsprezece triburi începe atunci când Iacob și familia lui au plecat în Egipt, numărând „ 70 de suflete". În curțnd, numarul lor a crescut semnificativ, fiind cunoscuți ca și „poporul israelit”. După moartea lui Iosif, unul din fiii lui Iacov, care devine guvernator al Egiptului i-a asuprit pe israeliți, silindu-i la munci împovărătoare. Dumnezeu și-a adus aminte de legământul Său cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob, si i S-a arătat lui Moise care a salvat poporul israelit, ducând-i în „Țara făgăduită". La acel moment, se estimeaza a fi fost aproximativ 600.000 de barbati. Pe Muntele Sinai, Moise primeste Tablele Legi, iar dupa 40 de ani, israelitii ajung in Canaan, in frunte cu Iosua. Dupa cucerirea Țării Făgăduite, fiecărui trib i se atribuie un teritoriu unde să își întemeieze o familia.

Harta Canaanului antic


Unirea celor douăsprezece triburi a fost efecuata în primul rând realizată pe considerente religioase, bazată pe credința în „Dumnul lui Israel" cu care triburile au făcut un legământ. „Cortul întîlnirii” și „Chivotul Legământului” au fost obiectele cele mai sacre ale uniunii tribale și tradiția biblică arată că au fost mai multe centre religioase de-a lungul vremii. În timpul rătăcirii prin deșert, „muntele lui Dumnezeu " adica Muntele Sinai sau Horeb , a servit ca un astfel de loc , așa cum a făcut și oaza de la Cades - Barnea , unde triburile au rămas pentru ceva timp și de unde au încercat o prima cucerire cucerire a taramului promis. Multe locuri din Canaan sunt menționate ca fiind centre de pelerinaj, cum ar fi Penuel , unde Iacob a primit numele de Israel, Betel unde se spune ca ar fi poposit Arca, etc.

Numărul doisprezece este nici fictiv, nici rezultatul unei cercetari genealogice reale. Este o cifră instituționalizata și stilizata, care se găsește si printre alte triburi, precum cel al fiilor lui Ismael, ai lui Nahor , Ioctan sau Esau. De asemenea, acest număr doisprezece sau uneori șase este întâlnit și in Asia Mică , Grecia și Italia. În Grecia , o astfel de grupăre poarta numele de amfictionie, adica o uniune de triburi sau asociație de orașe-state, grupate în jurul unui sanctuar comun. Fiecare trib a fost însărcinat cu întreținerea si aprovizionarea unui altar . Membrii acestor triburi faceau pelerinaje la centrul religios comun la ocazii festive. În ambele culturi, în cazul în care un trib s-ar fi retras sau ar fi fost absorbit de un alt trib, numărul doisprezece ar fi fost păstrat, fie prin divizarea unuia dintre triburile rămase sau acceptarea unui nou trib în uniune. De exemplu, atunci când seminția lui Levi, este luata in considerare ca făcând parte dintre cele douăsprezece triburi, semnitia lui Iosif nu este numărată, și invers, aceași situație aplicându-se și în cazul semințiilor lui Manase și Efraim.

Fii lui Israel în Coran[modificare | modificare sursă]

În repetate rânduri apare în Coran ideea că semințiiile lui Israel sunt un popor ales, că fac parte din religiile monoteiste (Ahl-l kitab) și că au un teritoriu anume pentru ei.
Voi, fii ai lui Israel! Amintiți-vă de harul Meu cu care v-am copleșit! Păziți legământul Meu, căci și eu păzesc legămantul vostru! Temeți-vă de mine. (2: 40)
Voi, fii ai lui Israel! Amintiți-vă de harul Meu cu care v-am copleșit, căci Eu v-am ales pe voi înaintea lumilor! (2:47)
El spuse: „Să vă caut alt dumnezeu decât Dumnezeu de vreme ce El este Cel care v-a ales înaintea tuturor lumilor?”(7: 138)
Noi le-am dăruit fiilor lui Israel Cartea, înțelepciunea și prorooocirea, i-am înzestrat cu bunuri și i-am ales înaintea lumilor.(45: 16 )
Noi am dăruit Cartea lui Moise – nu te îndoi că n-a primit-o – și am rânduit-o călăuzire fiilor lui Israel.(32: 23)
Noi i-am dăruit lui Moise Cartea drept călauzire fiilor lui Israel: „Nu-ți lua apărator afară de Mine.”(17: 2)
Noi i-am dăruit călăuzirea lui Moise și le-am dat moștenire fiilor lui Israel Cartea Drept călăuzire și amintire celor dăruiți cu minte.(40:53- 54)
Spune-le: „Noi credem în Dumnezeu, în ceea ce a pogorât asupra noastră, în ceea ce a pogorât asupra lui Abraham, Ismail, Isaac, asupra triburilor, în ceea ce i-a fost dat lui Moise, lui Iisus, profeților, de la Domnul lor. Noi nu facem deosebire între ei, căci noi Lui îi suntem supuși.”(3: 84)
Aceștia sunt cei pe care Dumnezeu i-a copleșit cu harul Său dintre Profeții coborâtori din Adam; dintre cei pe care i-am purtat cu Noe; dintre cei coborați din Abraham și Israel; dintre cei pe care i-am ales. Ei se aruncau cu fața la pamânt plângând, când versetele Milostivului le erau recitate. (19: 58)
Spune: „Vedeți că este de la Dumnezeu, iar voi nu credeți! Un martor dintre fiii lui Israel a mărturisit însă că este asemenea cu ceea ce au ei și că el crede, pe cand voi va îngâmfați. Dumnezeu nu călăuzește poporul nedrept.(46: 10)
Noi le-am dat loc fiilor lui Israel într-un ținut sigur și i-am înzestrat cu cele bune. Ei nu s-au învrăjbit până ce nu le-a venit știința. Domnul tău îi va judeca, în Ziua Învierii, de ce se vrăjbeau.(3: 93)
Noi am dat moștenire celor care au fost oropsiți, ținuturile de la Răsărit și de la Asfințit pe care le-am binecuvântat. Astfel, s-a împlinit cel mai frumos cuvânt al Domnului tău către fiii lui Israel, pentru că au fost răbdători. Noi am nimicit ceea ce Faraon și poporul lui încropiseră și zidiseră.(7: 137)
O, fii ai lui Israel! Noi v-am mântuit de vrăjmașul vostru și v-am dat întâlnire pe Coasta dreaptă a Muntelui. Am coborât apoi asupra voastră mana și prepelițele.(20:80)
Astfel Noi le-am dat moștenire fiilor lui Israel.(27: 59)

Tot în legatură cu fiii lui Israel, apare și profetul Iisus care îi îndeamnă pe calea cea bună și, de asemenea, este un vestitor al ultimului profet care va aduce religia desăvârșită.
Și iată-l trimis fiilor lui Israel: “Eu v-am adus vouă un semn de la Domnul vostru: vă voi crea vouă din noroi, un chip de pasăre. Voi sufla asupa sa și va fi pasăre, cu îngăduința lui Dumnezeu. Eu îi tămăduiesc pe orb și pe lepros și morților le dau viață, cu îngăduința lui Dumnezeu. Eu vă dau știre ce să mâncați și ce să păstrați în casele voastre. Întru aceasta este un semn pentru voi, de sunteți credincioși.”(3:49)
Eu întărăsc Tora dinaintea mea și vouă vă dau dezlegare la o parte din cele oprite. Eu v-am adus vouă un semn de la Domnul vostru. Lui închinați-vă! Aceasta este calea cea dreaptă.”(3:50)
Cei care spun: “Dumnezeu este Cristos, fiul Mariei” sunt tăgăduitori, căci Cristos spuse: ”O, fii ai lui Israel! Închinați-vă la Dumnezeu, Domnul meu și Domnul vostru. „Dumnezeu le oprește Raiul celor care-i alătura pe alții lui Dumnezeu. Limanul lor va fi Focul. Cei nedrepți nu au ajutoare. (5: 70-72)
El nu a fost decât un rob asupra căruia am pogorât harul Nostru, făcându-l pilda fiilor lui Israel.(43: 59)
Iisus, fiul Mariei, spuse: „O, fiii ai lui Israel! Eu sunt, într-adevăr, trimisul lui Dumnezeu la voi ca să întăresc cele în Tora de dinaintea mea și ca să vă vestesc un trimis ce va veni după mine și al cărui nume va fi Ahmad”. Și când acela veni la ei cu dovezi vădite, ei spuseră: „Aceasta este o vrajbă vădită.”(61: 6)

Conform Coranului, fiecare națiune primește cel puțin un profet care vorbește în propria limbă. Cu toate acestea, o singură națiune, evreii (semințiile lui Israel) au primit un număr mai mare de profeți. Copiii lui Israel au fost binecuvântați cu mulți prooroci invitându-i să rămână fermi în credința lor în Dumnezeu; acest lucru fiind exprimat în diverse locuri din Coran.
Când am încheiat legămantul cu fiii lui Israel, le-am spus: „Nu vă închinați decăt lui Dumnezeu, purtați-vă frumos cu părinții, cu rudele, cu orfanii și cu sărmanii. Spuneți oamenilor vorbe frumoase, săvârșiți-vă rugaciunea, dați milostenie! Ați întors însă spatele, afara doar de puțini dintre voi și v-ați împotrivit.” (2:83)
Ați fost martori când moartea s-a apropiat de Iacob și el spuse fiilor săi: „Cui vă veți închina în urma mea?” E i-au spus: „Ne vom închina Dumnezeului tău și Dumnezeului tatălui tău, Abraham, și al lui Ismail, și al lui Isac. Unul este Dumnezeu și Lui noi ne supunem.” (2:133)
Întreabă-i pe fii lui Israel câte dovezi vădite le-au fost date. Dumnezeu este Aprig la pedeapsă pentru cel care schimba darul lui Dumnezeu după ce l-a primit.(2:211)
Nu le-ai văzut pe căpeteniilor fiilor lui Israel de după Moise? I-au spus unuia dintre profeții lor: „Înalță-ne nouă un rege și vom lupta, atunci, pentru Calea lui Dumnezeu.” El le spuse: „Oare puteți, dacă v-a fost scris să luptați, să nu luptați?” Ei i-au spus: „Nu avem cum să nu luptăm pentru Calea lui Dumnezeu, devreme ce am fost izgoniți din casele noastre și despărțiți de copiii noștrii.” Când le-a fost dat însă să lupte, au întors spatele, în afară puținora dintre ei. Dumnezeu este Știutor al celor nedrepți. (2: 246)
Noi am încheiat legăminte cu fiii lui Israel și le-am trimis profeți. Ori de câte ori le-a venit un trimis ce nu era pe plac sufletelor lor, pe unii trimiți i-au socotit mincinoși, pe alții i-au ucis.
Ei au socotit că nu le va veni nicio nenorocire, însa au orbit și au surzit. Dumnezeu s-a întors către ei, însă mulți dintre ei tot orbi și surzi au rămas. Dumnezeu este Văzător a ceea ce făptuiesc. (5: 70-72)
„O, voi cei ce credei! Fiți ajutoarele lui Dumnezeu, asa cum odinioară, Iisus, fiul Mariei a spus apostolilor: „Cine sunt ajutoarele mele pe calea lui Dumnezeu?” Apostolii au spus: „Noi suntem ajutoarle lui Dumnezeu!” Unii dintre fiii lui Israel au crezut, alții au tăgăduit. Noi i-am ajutat pe cei care credeau împotriva vrăjmașilor lor, iar ei au fost învingători. (61: 14)

Apar și referiri la Ziua Judcății și asupra pedepselor celor necredincioși.
Noi le-am dat loc fiilor lui Israel într-un ținut sigur și i-am înzestrat cu cele bune. Ei nu s-au învrăjbit până ce nu le-a venit știința. Domnul tău îi va judeca, în Ziua Învierii, de ce se vrăjbeau.(3: 93)
Dumnezeu a încheiat un legămant cu fiii lui Israel. Noi am ridicat douăsprezece căpetenii dintre ei. Dumnezeu spuse: „Eu sunt cu voi: dacă vă săvârșiți rugăciunea, dacă dați milostenie, dacă credeți în trimișii Mei și îi sprijiniți, dacă îi dați lui Dumnezeu un frumos împrumut, atunci Eu voi șterge relele voastre și vă voi lasa să intrați în Grădinile pe sub care curg râuri.” Cel, dintre voi, care, dupa aceasta, va fi necredincios, va rătăcii departe de calea cea dreapta. (5:12)
De aceea am scris fiilor lui Israel: „Cel care a ucis un om care nu a ucis niciodată, care nu a semănat stricaciune pe pământ, este socotit ca și cum ar fi ucis întreaga omenire, iar cel care a salvat un singur om este socotit ca și cum ar fi salvat întreaga omenire.”Deși trimișii Noștrii au venit la ei cu dovezi vădite, mulți dintre ei au fost apoi necumpătați pe pământ.(5: 32)
Cei care spun: „Dumnezeu este Cristos, fiul Mariei” sunt tăgăduitori, căci Cristos spuse: „O, fii ai lui Israel! Închinați-vă la Dumnezeu, Domnul meu și Domnul vostru.” Dumnezeu le oprește Raiul celor care-i alătura pe alții lui Dumnezeu. Limanul lor va fi Focul. Cei nedrepți nu au ajutoare. ( (5: 70-72)
Cei care, dintre fiii lui Israel, au fost tăgăduitori, au fost blestemați de limba lui David, de cea a lui Iisus, fiul Mariei, căci au fost neascultatori și au încalcat legea și Nu-și puneau unii altora opreliști asupra faptelor urâte ce le săvârșeau. Ce rau este ceea ce făptuiau. (5: 78 - 79) După el, le-am spus fiilor lui Israel: Locuiți pământul, însă când va veni făgăduiala Vieții de Apoi, va om aduce laolaltă.” (17: 104) Le-am dat dovezi vădite ale Porunci, iar ei nu s-au învrăjbit decât dupa ce le-a venit știința, urându-se unii pe alții. Da, Domnul tau îi va judeca în Ziua Învierii pentru ceea ce se învrăjbeau. (45: 16 – 17)

Credința în destin este unul din principiile de baza al islamului, iar cel care nu crede în acest lucru, iese din rândurile credinței drepte. Dumnezeu le-a predestinat fiilor lui Israel soarta.
Noi am hotarat in Carte, fiilor lui Israel: „Voi veți semana stricăciunea de două ori pe pământ, și cu mare trufie că veți purta.” (17: 4)

În Coran se relatează pe larg fuga israeliților din Egipt, avându-l în frunte pe profetul Moise. Sunt relatate episoadele atunci când Moise este trimis de Dumnezeu la Faraon să-l avertizeze de distrugerea Egiptului, în cazul în care faraonul nu se oprește si nu ii lasa pe fii lui Israel sa paraseasca Egiptul. Mai sunt redate plagile, traversarea marii, pogorarea Tablelor Legii, incropirea de idoli pe muntele Sinai.
Eu nu trebuie să spun decât adevărul despre Dumnezeu. Eu v-am adus o dovadă vădită de la Domnul vostru. Lasă-i pe fiii lui Israel să plece cu mine. (7:105)
Mergeți la el și spuneți-i: „Noi suntem trimiși ai Domnului tău. Lasă-i să plece cu noi pe fiii lui Israel, nu-i mai chinui. Noi venim la tine cu un semn de la Domnul Tău. Pace celui ce urmează călauzirea.” (20: 47)
Trimite-i cu noi pe fiii lui Israel. (27:17)
Noi i-am dat lui Moise nouă semne ca dovezi vădite. Întreabă-i pe fiii lui Israel! Când el a venit la ei, Faraon i-a spus: „ O, Moise! Eu cred ca tu ești vrăjit” (7:104)
Oare binefacerea pe care mi-ai arătat-o să fie aceea că ai orbit pe fiii lui Israel? (27:22)
Noi i-am mântuit pe fiii lui Israel de osânda umilitoare [...] de Faron care era trufaș peste măsură [...] Noi cu știința i-am ales dintre lumi. (44:30)
Ei spuseră când năpasta se abatu asupra lor: O, Moise! Cheama-L pentru noi pe Domnul tau în temeiul legământului ce l-a facut cu tine. Dacă îndepărtezi năpasta de la noi, vom crede în tine și-i vom lăsa pe fii lui Israel să plece cu tine. (7: 134)
Noi i-am pus pe fii lui Israel să străbată marea. Ei ajunseră la un popor legat de idolii săi și spuseră: „O, Moise! Fă-ne un dumnezeu aseamenea dumnezeilor lor.” El spuse: „Sunteși un popor lipsit de știință.” Noi le-am dat fiilor lui Israel să treacă marea. Faraon și oștirile lui îi urmăreau cu strășnicie și cu dușmănie, până ce Faraon care era gata să se înece, spuse: „Da, cred! Nu este dumnezeu în afara de cel în care cred fiii lui Israel. Eu sunt dintre supuși.” (10:90)
El spuse: „Sa vă caut alt dumnezeu decât Dumnezeu de vreme ce El este Cel care v-a ales înaintea tuturor lumilor? ” Noi v-am mântuit de oamenii lui Faraon, căci ei vă supuneau la osânda cea mai rea: vă omorau fiii și le lasau pe fiicele voastre să trăiască. Aceasta a fost o grea încercare la care v-a supus Domnul vostru! (7: 138 - 141)
Poporul lui Moise, după el, au facut din podoabele lor trupul unui vițel ce mugea. Ei nu vedeau oare, că acest vițel nu le vorbea și nu-i călăuzea? Ei îi luară drept dumnezeu și fură, astfel, dintre cei nedrepți.
Când acesta le cazu din mâini, eu își văzură rătăcirea și spuseră: „Dacă Domnul nostru nu se milostivește de noi, dacă nu ne iartă nouă, atunci vom fi pierduți.”
Când Moise se întoarse la poporul său, spuse mânios și amărât: „Cît este de murder ceea ce ați făcut după mine! Ați vrea să grăbiți porunca Domnului Vostru?” El aruncă Tablele, apoi îl prinse pe fratele său de cap și-l târî după el. Acesta spuse: „O, fiu al mamei mele! Poporul m-a umilit și era cât pe ici să mă omoare. Nu face așa încât vrăjmașii mei să se bucure de nenorocirea mea. Nu mă lasa cu cei nedrepți.”(7:148 - 150)
Noi am dăruit Cartea lui Moise – nu te îndoi că n-a primit-o – și am rânduit-o călauzire fiilor lui Israel.
Noi am facut căpetenii dintre ei care să-i călăuzească din porunca Noastră, când erau răbdători și creadeau cu tărie în semnele noastre. (32: 23 – 24)
Noi i-am dăruit călăuzirea lui Moise și le-am dat moștenire fiilor lui Israel Cartea
Drept călăuzire și amintire celor dăruiți cu minte. (40:53- 54)


Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Yves Thoraval. 1997. Dicționar de civilizație musulmană. Traducere de Nadia Anghelescu București: Editura Univers Enciclopedic. ISBN 973-9243-46-0. p.157
  • Biblia sau Sfânta Scriptură. Tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod. București: Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
  • Coranul.2009. Traducere din limba arabă, introducere și note: George Grigore București: Editura Herald. ISBN 978-973-111-098-

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ 2_Imparati 17:16-18
  2. ^ Astarte: Zeiță supremă în mitologia feniciană, la obârșie zeiță a procreației și fecundității, ajunge să domine cerul și pământul. În Egipt (între dinastia XVIII și epoca ptolemaică) era venerată ca zeiță a dragostei și războiului. Fenicienii o considerau soția lui Baal