Trei Culori: Albastru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Albastru este titlul românesc al filmului francez din 1993, Trois Couleurs: Bleu. Scris, produs și regizat de renumitul regizor polonez Krzysztof Kieślowski, Albastru este primul film din trilogia Trei Culori, care are la bază idealurile revoluționare franceze; este urmat de Alb și Roșu.

Distribuția[modificare | modificare sursă]

Premii[modificare | modificare sursă]

Sinopsis[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Albastru este un studiu psihologic complex al libertății sentimentale. Acțiunea se desfășoară la Paris, unde Julie, soția celebrului compozitor Patrice de Courcy, trebuie să facă față morții soțului și fiicei în urma unui accident de mașină din care ea însăși supraviețuiește. Aflată în convalescență la spital, Julie încearcă să se sinucidă. De-a lungul întregului film, Julie se dedică suicidului mintal, disociindu-se de toate amintirile și îndepărtându-se de foștii prieteni. Ea distruge notele ultimelor lucrări neterminate ale soțului, destinate sărbătoriri nașterii Uniunii Europene. Deși dorește să se adâncească în nimicnicie, viața la Paris o forțează pe Julie să se confrunte cu anumite elemente ale trecutului său pe care nu ar vrea să și le amintească. Se îndrăgostește de Olivier Benoit, ajutorul soțului răposat. Descoperă că soțul avea o aventură și că amanta, Sandrine, este însărcinată. La finalul filmului rămâne întrebarea: Va termina Julie muzica ce i-a aparținut ei înșiși, probabil, încă de la început?

Analiză[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere vizual, regizorul folosește diverse tehnici pentru a reprezenta ideea pierderii și conflictul intern al lui Julie. În timp ce Julie privește funeraliile soțului și fiicei sale de pe patul spitalului, umbra degetului său mângâie micul sicriu de pe ecran. Ieșită din spital, ea începe să înoate singură într-o piscină întunecată, iar de fiecare dată când este copleșită de durere, se grăbește să se înoate, împingându-se până la limită, încercând să alunge cu forța amintirile. Cheia înțelegerii filmului este semnificația culorii, despre care Kieślowski a spus că în contextul modern nu tratează libertatea într-o manieră socială sau politică, ci însăși libertatea vieții.

Asemenea celorlalte filme din trilogie, Albastru face dese aluzii vizuale la titlul său: pe lângă filtrele albastre și iluminatul albastru, multe obiecte mici, subtile sunt albastre. Lumina albastră, reprezentând trecutul lui Julie, se strecoară în jurul ei în câteva momente, însoțită fiind de tema muzicală obsedantă în jurul căreia gravitează filmul. Există și câteva referiri la celelalte culori din trilogie. Într-una din scene, copii îmbrăcați în costume de baie albe cu plutitoare roșii sar în piscina albastră, în timp ce în alta, Julie intră din greșeală într-o sală de judecată unde personajul principal din Alb își pledează nevinovăția.

Numeroși critici consideră filmul drept una dintre marile opere cinematografice ale tuturor timpurilor.

Legături externe[modificare | modificare sursă]