Transparență (politică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Termenul transparență este adesea utilizat în politică într-un sens metaforic al termenului similar din optică: un obiect transparent este acel obiect care lasă să se vadă clar conturul și detaliile obiectelor aflate de partea opusă. Cerința de transparență este adresată în scopul primirii de informații, deschidere, comunicare și evaluare. În strânsă legătură cu cerința pentru o politică transparentă este cerința unei transparențe în administrație.

Transparența, condiție a democrației[modificare | modificare sursă]

Deoarece termenii amintiți au o însemnătate centrală pentru funcționarea unei democrații, lipsa transparenței se poate întâlni în special în sistemele dictatoriale. În sistemele democratice, sistemul legislativ este deschis presei și opiniei publice. Atunci când acțiunile guvernamentale și modul de gestionare a bugetului pot fi verificate de oricine, iar legile, regulile și deciziile sunt deschise discuțiilor, sunt considerate transparente, iar autorităților li se oferă mai puțin ocazia de a acționa abuziv, în scopul satisfacerii propriilor interese.

Transparența nu constă dintr-o comunicare care se face dintr-o singura direcție, dintr-o singură parte. Atunci când mass media și opinia publică este informată de tot ce se întamplă, începând din zona guvernamentală până în zona administrațiilor locale, există și o serie de întrebri, proteste si sugestii care vin din partea tuturor. Oamenii care sunt interesați de o anumită problemă vor încerca să influențeze hotărârile. Transparența creează o participare zilnică a mass mediei și a opiniei publice la procesele politice.

Democrația modernă se bazează pe această participare. Pentru cei interesati de o anumită problemă există căi prin care să poată influența deciziile de la toate nivelurile societății.

Cerințele de mărire a transparenței au fost formulate în politică în multe domenii. Câteva dintre conflictele discutate în mod repetat sunt: controlul asupra armatei și a serviciilor secrete, gradul de transparență al parlamentarilor, transparență administrativă, organizațiile care acționează în virtutea trasparenței, și transparență politică în alte țări.

Percepția și planurile armatei și a serviciilor secrete sunt adesea clasificate ca fiind secrete. În acest caz nu există transparență și acest lucru poate fi considerat pozitiv sau negativ: pozitiv în sensul creșterii gradului de siguranță națională și negativ, deoarece poate conduce la corupție, pierderea controlului sau chiar dictatură militară.

Cerința de a face publice averile parlamentarilor este un subiect de discuție in România și în alte țări europene.