Tornada-Wallingford

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Tornada-Wallingford

Tornada-Wallingford a fost o tornadă care a distrus în august 1878 orașul Wallingford, Connecticut. El este considerat în istorie cea mai puternică tornadă din statul Connecticut, Noua Anglie, SUA. Distrugerile provocate de tornadă în 3 ore se soldează cu 34 de morți și cel puțin 70 de răniți, fiind distruse 35 de case, o catastrofă asemănătoare a produs în 1953 tornada Worcester.

Descrierea evenimentului[modificare | modificare sursă]

În Wallingford ziua de 9 august 1878 s-a anunțat ca o zi senină. Către ora 17 au apărut norii negri vestitori de furtună. După o jumătate de oră cerul era întunecat a început să fulgere și s-a accelerat deplasarea pe cer a norilor. Începutul dezastrului a fost anunțat printr-un vârtej de aer care se deplasa prin oraș și distrugea clădirile. La dezlănțuirea furiei vântului, acesta lua casele de pe fundament și le ducea la peste 180 m distanță. Arbori mari au fost frânți sau dezrădăcinați. O chitanță a fost găsită ulterior la 105 km de oraș în "Wakefield-Peacedale, Rhode Island". Școala nouă din cărămidă și biserica catolică sub acțiunea vântului s-a dărâmat, pietrele grele de mormânt erau spulberate prin cimitir. Vântul a lăsat o urmă de distrugeri pe o lungime de 3,5 km și cu lățimea de 180 m. Furtuna a mai provocat distrugeri și în regiunile din sudul orașului, însă nu se cunoaște numărul victimelor. Pe la ora 20 furtuna încetează cu distrugerile și se retrage spre Atlantic.

Legături externe[modificare | modificare sursă]