Toma Barbu Socolescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Toma Barbu Socolescu

Toma Barbu Socolescu, în jurul anului 1930.
Date personale
Născut10 iulie 1909(1909-07-10)
Ploiești, România
Decedat (68 de ani)
București, România
PărințiToma T. Socolescu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect
profesor universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
francezi Modificați la Wikidata
Activitate
Alma MaterÉcole nationale supérieure des Beaux-Arts de Paris
Clădiri semnificativeFabrica de conserve de legume de la Ovidiu, Constanța
Proiecte semnificativePrima fabrică de îmbuteliere pentru Pepsi-Cola la Ovidiu, Constanța

Toma Gheorghe Barbu Socolescu (n. 10 iulie 1909 – d. 21 iulie 1977) a fost un arhitect român, reprezentant al stilului funcționalist, fiu al arhitectului Toma T. Socolescu[1] și nepot al arhitectului Toma N. Socolescu.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Absolvent al secției de arhitectură la Școala națională superioară de Arte Frumoase din Paris în 1939, Toma Barbu Socolescu este unul dintre arhitecții de interior ai pachebotului transatlantic Normandie între 1932 și 1935. Mai întâi asistent universitar la Institut de arhitectură Ion Mincu (București) din 1939 pană în 1951, își va continua în paralel cariera în arhitectura industrială și a clădirilor civile de anvergură.

Desen de Toma Barbu Socolescu (fântâni) - Mențiunea I a Premiului Delaon în 1938.
Desen de Toma Barbu Socolescu (fântâni) - Mențiunea ɪ a Premiului Delaon în 1938.

Din 1942 până în 1945, a fost arhitect de proiectare la C.A.M (Cassa Autonoma a Monopolurilor Regatului României), funcție pe care a ocupat-o apoi din 1949 până în 1951 la I.P.C (Institutul de Proiectare și Construcții).

A devenit arhitect proiectant șef la Institutul de Proiectare pentru Construcții Industriale (I.P.C.I) până în 1952. Între 1958-1960, a avut funcția de arhitect proiectant coordonator la Institutul de Proiectări pentru Instalații Petroliere.

În perioada 1960-1967, a deținut postul de arhitect consilier la Institutul de proiectare pentru industria alimentară și a cooperativelor de consum.

Își va încheia cariera de Profesor la Școala Tehnică de Arhitectură și Construcția Orașelor din București între 1960 - 1967[2].

Barbu Socolescu va realiza numeroase construcții civile și industriale, printre care și o fabrică Pepsi-Cola în 1966.

Fiind totodată și pictor, și-a expus acuarelele sale într-o expoziție organizată în 1954, la București, de către Uniunea Arhitecților din Republica Socialistă România.

Concursuri de arhitectură[modificare | modificare sursă]

Desen de Toma Barbu Socolescu (grădini) – Mențiune I a premiului Delaon în 1938.
Desen de Toma Barbu Socolescu (grădini) – mențiunea I a premiului Delaon în 1938.
  1. 1937: Premiul I la concursul de schițe pentru un proiect de cazinou pentru rafinăria Astra Română, din Ploiești, realizat împreună cu tatăl său Toma T. Socolescu - Ploiești.
  2. Aprilie 1938: Mențiunea I la concursul Paul Delaon - Paris.
  3. 1964: Premiul Comisiei de stat pentru arhitectură și pentru construcția unei fabrici de conserve de legume la Ovidiu, Constanța[3].

Membrii[modificare | modificare sursă]

A fost membru în mai multe asociații de arhitecți:

  • Membru al Asociației studenților și foștilor studenți ai Școlii Naționale și Superioare de Arte Plastice sau Grande Masse a Școlii de Arte Frumoase în 1932.
  • Societatea Arhitecților cu diplomă din partea Guvernului Francez din 1939.
  • Societatea arhitecților certificați și Corporația Arhitecților Români în 1939.
  • Societatea Arhitecților Românie între 1939 - 1946.
  • Uniunea Arhitecților din Republica Socialistă România din 1953.

Realizare arhitecturala[modificare | modificare sursă]

  • Decorarea interioară a navei de linie Normandia în 1936, sub conducerea profesorului de arhitectură Roger-Henri Expert.
Interiorul navei de linie Normandie, 1935
  • Vila Dr. Gheorghiu din Breaza, județul Prahova in anul 1940.
  • Clădirea de locuințe pentru angajați ai Salinei Slănic (Salina Slănic), județul Prahova în 1942.
  • Complexul social și cantina municipiului Ghimpați, județul Giurgiu, în anul 1942.
  • Hală fabricație și depozite de fermentare tutunuri la fabricile ale Cassei Autonoma a Monopolurilor Regatului României, în Râmnicu Sărat și Târgu Jiu, în 1943.
  • Depozit de sare de la Ocna Mureș, județul Alba, în 1943.
  • Sediu administrativ, cazare personalului și depozite ale Cassei Autonoma a Monopolurilor Regatului României în Fălticeni, județul Suceava, în anul 1943.
  • Fabrica de ulei din Craiova, ca colaborator extern la Ministerul Economiei Comunale și Industriei Locale, 1949.
  • Fabrica de ciment Bicaz, 1951.
  • Diverse lucrări pentru fabrici de ciment Medgidia și Fieni: atelier mecanic, rezervor de pasta de ciment, cantina, pavilion administrativ, 1951.
  • Multe alte construcții industriale până în 1966, inclusiv o fabrică de conserve de legume în Ovidiu lângă Constanța.

Proiecte de arhitectură concepute, dar neexecutate[modificare | modificare sursă]

Schița unui proiect de cazinou pentru rafinăria Astra Romană, Ploiești, România, 1937
Schița unui proiect de cazinou pentru rafinăria Astra Română, Ploiești, România, 1937 de Toma T. & Toma Barbu Socolescu, Ploiești, 1937

Surse[modificare | modificare sursă]

Articole și legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Sursă Familia Socolescu: Barbu a avut o carieră mai modestă decât ar fi fost capabil, din cauza persecuțiilor politice suferite de către el și familia sa.
  2. ^ Liceul și-a schimbat de mai multe ori numele până în 2001 când a ajuns să poarte numele unchiului tatălui său: Ion N. Socolescu : Colegiul Tehnic de Arhitectură și Lucrări Publice Ioan N. Socolescu.
  3. ^ Fabrica a fost declarată falimentară în 2005, fiind apoi lichidată. Complexul a fost golit de toate mașinile și instalațiile, singurele care mai existau în iunie 2010 fiind clădirea și structurile metalice :
    - Articol din cotidianul România Liberă din 24/06/2005 Arhivat în , la Archive.is - Archive Wikiwix.
    - Articol din cotidianul România Liberă din 28/10/2005 Arhivat în , la Archive.is - Archive Wikiwix.
    - Articol din cotidianul Ziua de Constanța din 18/11/2005 - Archive Wikiwix.
    - Articol din ziarul român Uups din 09/06/2010 - Archive Wikiwix