Tohanu Vechi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Tohanu Vechi, mai demult Tohanul-Vechiu (în dialectul săsesc Techen, în germană Alt-Tohan, Alt-Tauchen, în maghiară Ótohán, Tohán) este o fostă localitate din județul Brașov, Transilvania, România, actualmente în componența orașului Zărnești.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Tohanu Vechi în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

1288 – Prima atestare documentară a Tohanului, sub forma VILLA – TOHON, moșie sau conac, ar corespunde în zilele noastre cu sat sau așezare omenească. Aceste consemnări fac parte din cele mai vechi atestări documentare.[1] Notă: VILLA = gospodărie (proprietate) la țară – fermă, conac.

Sec. XIII – satele românești Tohan și Zărnești devin posesiuni feudale ale Bisericii Catolice din Brașov, locuită de iobagi români.[2]

1377 - 1388 – construcția Castelului Bran se efectuează în această perioadă, în timpul regelui Ludovic cel Mare – se consemnează că la această lucrare au fost aduși numeroși iobagi din comunele afectate domeniului Bran. Printre aceste comune se număra și Tohanul, care a aparținut domeniului Bran numai până în 1395, când regele Sigismund dăruiește Tohanul și Zărneștiul plebanului Thomas și unor cetățeni din Brașov. Locuitorii acestor sate erau iobagi, supuși unei crunte exploatări din partea stăpânilor. [3]

1395 – Voivodatul Transilvaniei a cunoscut cateva atacuri otomane in anii 1395, 1421, 1432, 1438 (in urma acestor lupte se considera ca au avut de suferit si locuitorii Tohanului) [4]

1564 – document in care se consemneaza: „apoi deoarece s-a constatat ca valahii de la Zarnasti, Tohan si Risnov si alte parti ale Tarii Barsei nu pot executa mai bine decat executa in oras, sa fie opriti a mai lucra.” Nota: este vorba de comunitatea de olari si concurenta lor.

1568-1587 – locul important detinut de padurarit in ansamblul economiei rurale traditionale, se releva si dintr-o situatie comparativa de venituri (in Florini), a doua localitati Barsane ; Tohan si Zarnesti intre anii 1568-1587 (explicatia se incheie cu un tabel cu venituri pe anii 1568, 1576, 1582, 1584, 1587). [5]

Sec. XVI – ceramica romaneasca din Tara Barsei, olaritul din Tohan, centrul de ceramica Tohan, care este in continuare stabil, toate elemente importante. In acest centru s-a practicat acest mestesug timp de sute de ani. [6]

1619 – un alt document prevede ca: „Persoana lui Nicu Bucur din Tohan este permis a aduce lunar un car cu oale in Targul Brasovului pe tot timpul vietii sale.” (se concluzioneaza ca la Tohan se practica olaritul inainte de sec XVI).[7] 1651-1763 – printre alte asezari romanesti dezvoltate in cuprinsul Evului Mediu, trebuie mentionate acelea formate pe hotarul localitatilor Zarnesti, Tohan si Vulcan. [8]

1660 – in timpul razboiului pentru ocuparea tronului Principatului Ardelean, dintre Acatiu Barcsai, care era sprijinit de turci si Gheorghe Rakocsi II. La 13 ianuarie 1660, Mikes Mihaly, cancelarul si generalul lui Rakocsi, a navalit prin surprindere in Tara Barsei si, cu ajutorul iobagilor din Tohan si Zarnesti, la care s-au adaugat si cei din Bran, au cucerit Castelui Bran – pentru a impiedica patrunderea turcilor care-l sprijineau pe Barcsai. Populatia iobaga a sustinut actiunea in speranta ca vor scapa de exploatarea orasului Brasov. [9]

1688 – principele Rakocsi II, cu ajutorul iobagilor din Zarnesti si Tohan, ocupa Cetatea Branului timp de 4 ani. [10]

1689 – in anul 1689, austriecii, pentru a-si asigura o baza de aprovizionare in razboiul cu turcii, au dorit sa puna stapanire pe Tara Romaneasca, unde domnea Constantin Brancoveanu. In luna decembrie, un detasament austriac condus de Generalul Heissler a strabatut Trecatoarea Branului, trecand muntii, dar in primavara anului urmator (1690) a fost nevoit, sub presiunea tatarilor, chemati in ajutor de Constantin Brancoveanu, sa se reintoarca in Tara Barsei pe acelasi drum. In urmarirea lui, armatele turcesti, aducand cu ele pe viitorul principe Emeric Tokoly, trecura muntii prin Crapatura Pietrei Craiului, iar armata lui Brancoveanu prin Treacatoarea si potecile Branului. Ciocnirea dintre cele doua armate a avut loc la Zarnesti la 11 august 1690, unde trupele austriace de sub comanda lui Heissler au fost infrante. In urma acestei victorii Constantin Brancoveanu s-a reintors in tara trecand tot pe la Bran.[11]

1688 – 1714 – 25 ani de domnie a lui Constantin Brancoveanu, urcat pe tronul Munteniei la 34 de ani de la moartea lui Matei Voda. Constantin Brancoveanu a fost unul dintre cei mai bogati voievozi romani ai vremurilor vechi – turcii il numeau Altinbei (printul aurului). Desi supus turcilor, Constantin Brancoveanu pastra legaturi ascunse si cu austriecii si rusii. In razboaiele pe care acestia le-au avut cu turcii el le-a fost de folos pe sub mana. Banuielile de necredinta ce se nasteau din cand in cand in sufletele stapanilor sai, erau inabusite cu pungi cu bani (se spune ca Constantin Brancoveanu a risipit 700 de pungi cu bani la sultan pentru a-si consolida puterea). Uneori era nevoit sa participe alaturi de turci impotriva prietenilor ascunsi. Astfel in luptele de la Tohan si Zarnesti austriecii au fost invinsi de turci cu ajutorul lui Brancoveanu. [12]

1690 – august 11, Lupta de la Tohan-Zarnesti; Constantin Brancoveanu avand alaturi si pe curutii lui Emeric Tokoly infrange pe imperial, generalul Heissler fiind luat prizonier. Tokoly este proclamat de dieta convocata la Cristian, Principe al Transilvaniei. Lupta de la Tohan-Zarnesti descrisa in „Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri pana astazi”: „La inceputul domniei, armatele imparatului Leopold, au intrat in tara si au stat catava vreme facand tot felul de rechizitii, cerand hrana, furaje si altele. Sosind insa tatarii, ele se retrag in Transilvania, urmarite fiind de acestia si de Constantin Brancoveanu. Intre Zarnesti si Tohan are loc lupta (1690) in care austriecii sunt invinsi iar comandantul Heissler este prins.”[13]

1690 – Infrangerea lui Constantin Brancoveanu in ziua de Sfanta Marie in luptele de la Zarnesti. [14]

1713 – Conscriptia din acel an arata ca in Tara Barsei erau 10.380 familii anuntand si de Zarnesti care numara 840 de familii. [15] Nota: Consideram ca autorul a acumulat si Tohanul.

1714 – Se ridica crucea slavona. 1739 – Nume de mesteri din Tohan consemnate in documente: Dumitru Sinedrea, Ioan Stoica si Anghel Barbul. [16]

1741 – Sunt mentionati 3 romani din Tohan, olari cu ocazia repartizarii portioanelor ce revin Tohanului: Sinedrea Olaru, Barnul Olaru si Dumitru Olaru ce lucrau in cadrul prestatiilor de la castel. [17]

1747 – 25 februarie – Maria Tereza a stabilit obligatia de 3 zile pe saptamana cu vitele sau patru zile cu palmele ca prestatie pentru iobagii din Transilvania. [18]

1750 – Tohanul, Vladenii si Zarnestiul se rascoala declarandu-se sate libere. Dupa infiintarea regimentelor de granita, multi locuitori din comunele Tarii Barsei se inroleaza in armata, considerand ca astfel vor scapa de exploatare. [19]

1757 – Este vorba e reparatii. Se pomeneste de o moara din Tohan arendata de Bucur Ureche.[20]

1757 - Se citeaza numele olarului roman Besinar, din Tohan care instala o soba si un cuptor la castelul Bran. [21]

1761 - Tarnosirea la 29 mai a paraclisului din Tohan. (Cronicat nou. Manuscris prof. Clotogea.)

1761 - Infiintarea regimentelor de granita. [22]

Sec. XVIII - Se organizeaza regimentele graniceresti. Tohanul este cuprins in subunitatea granicereasca cu sediul la Dumbravita (Tatari) apartinator la Regimentul romanesc-graniceresc de la Fagaras. [23]

1764 - Organizarea regimentelor graniceresti in sec al XVIII-lea astefel ca Zarnestiul, Tohan, Vladeni, Dumbravita au alcatuit o subunitate granicereasca cu sediul la Dumbravita. O parte din locuitorii Tohanului s-au opus militarizarii si au parasit localitatea veche si au format satul Tohanu-Nou. [24]

1765 - Din acest an localitatile Tohani si Tantari (Dumbravita) au fost commune graniceresti. [25]

1765 - Astfel in anul 1765 cu ocazia mutarii fortate a locuitarilor din Tohan, care au refuzat sa se inroleze in regimentele de graniceri infiintate de Maria Tereza, atunci cand li s-a stabilit ca loc de asezare vatra satului de azi Tohanul Nou, infiintat cu acesta ocazie sunt pomeniti nominal si olarii. Se vorbeste pe larg cu acest prilej despre obiectiile tohanenilor intre care una legata direct de ocupatia de baza, anume despre pericolul de incendiu de la cuptoare. De fapt la 28 mai 1828 un incendiu de la cuptoarele de vas mistuieste complet 15 gospodarii. Text din “Tara Barsei” vol I pag 200-204. Dezvoltarea si mentinerea mestesugului olaritului la Zarnesti si mai ales la Tohan, de-a lungul aproape a unuei jumatati de mileniu si poate si mai mult, isi gaseste explicatia in faptul ca Tohanenii nu beneficiau pamant suficient pentru agricultura, satul fiind asezat la marginea unei regiuni odinioara mlastinoase.

1766 - Regulamentul regimentelor de granita. [26]

1769 - Construirea comunei Tohanul Nou. [27]

1771-1775 - Generalul Johann Cristani von Rall si comisarul Obst in raportul lor, dupa ce au cercetat toate regiunile de granita din Transilvania spun nu numai cauzele dezertarii ci dau si numarul celor fugiti din regimente intre anii 1771-1775 si anume: Nasaud 659; Jina 125; Fagaras 119+65; Orastie 52; Tohan si Tatari 60; Hateg 15+21. Mai multi au dezertat in principatele romane. [28]

1777 - O parte din satenii din Tohan, au fugit in Tara Romanesca inainte de 1777, iar alta s-a asezat pe hotarul Branului infiintand un nou sat, Tohanul Nou. [29] In conscriptiile agentelor austriece care luasera fiinta in principate, care urmareau pe fugitii din Transilvania, ii numeau “suditi” sub care denumire pe la sfarsitul sec. al XVII-lea au infiintat sapte sate in Tara Romanesca-si in jud. Buzau 3 plase: Camp; Slanic si Tohan (aici vechea denumire Gura Vadului). [30]

1785 - Considerarea facuta in legatura cu locuitorii scosi din Tohani, pentru a se vedea cati mai sunt in viata si unde se gasesc, cati sunt fugiti din tara iar pentru cei morti, cati au urmasi si unde se gasesc acestia. Documentul mentioneaza pe Tudor Olaru cu doua fete in teritoriul din jos de Bran. Un Barbu Olaru figureaza pe luna sept-oct 1788. [31]

1826 - Danga pentru vitele din Tohanu Vechi

1832 - Ia fiinta la Tohanul Vechi, o întreprindere pentru arnici turcesc. Tot aici se fondeaza o intreprindere de lumanari si una de postav.[32]

1851 - 20 sept Zarnesti. Se incheie “Contractul de insotire” pe baza caruia ia nastere “Societatea de actiuni” care va avea ca scop contruirea fabricii de hartie. In august 1857 isi incepe activitatea de productie. [33]

1892 - Tohanul Vechi conectat la transportul feroviar CFR.

1895 - In Tohanul Vechi nu toate familiile aveau oi. Oieritul n-a fost si nici nu este o ocupatie a tohanenilor. A fost o singura turma formata prin adunarea a cate doua, trei oi de la fiecare gospodar. La acelasi recensamant Tohanul Vechi avea 1337 de bovine. [34]

1895 - Resursele ecomice si de trai rezultate din situatia materiala a localitatii Tohan o deducem din recensamantul suprafetei: padure 28%, pamant arabil 27%, pasune 25%, fanete 20%. [35]

1902 - “Marele Dictionar Geografic al Romaniei” de George Lahovari, General Brateanu si Grigore Tocilescu in volumul 5 fascicolul 4, pag 628-629. Buc. 1902. Se scrie “ Tohani, comuna rurala jud Buzau (azi jud Prahova) plasa Tohani pe ambele maluri ale Vaii Tohaneanca, la 45 de km de orasul Buzau si la 12 km de Mizil. Este formata din catunele: Gura Vadului, Tohani, Tohoneanca, Valea Scheilor cu subdiviziunile lor. Au o suprafata de 3024 hectare cu o populatie de 2020 locuitori, o scoala rurala mixta in catunul Tohani, 7 biserici cu 5 preoti si 5 cantareti, 12 carciumi. Primii ei lociutori constituie colonii aduse din satul Tohan din Transilvania care i-au si dat numele.

1924 - In Tohanul Vechi se construieste monumentul eroilor din primul Razboi Mondial

1925 - Se reorganizeaza judetul Brasov, de acesta data figureaza si Tohanul Vechi. La constituirea judetului (1876) Tohanul nu apartine Brasovului. [36]

1925 - Judetul Brasov se imparte in 5 plasi Tohanul Vechi intra in plasa Zarnestiului. [37]

1930 - La recensamant se consemnau in Tohanul Vechi 143 de capre.[38]

1932 - Se publica in Telegraful Roman nr 57-58 din 20-27 august 1932, lista cuprinzand familiile vechi silite prin forta armatei sa evacueza comuna Tohan, care au constituit apoi in anul 1769 noua comuna Tohanul Nou. [39]

1937 - La curtea de apel Brasov s-a luat in cercetare si judecare in ziua de 29 mai cauza referitoare la expropierea terenurilor din regiunea Tohanului-Zarnesti , Predeal, Bran, expropierea terenurilor de utilitate publica si interes general ceruta de Ministerul Apararii Nationale. Curtea deliberand: vazand cererea facuta de Ministerul Apararii nr 7 canadentiala din 24 mai 1937, la care se alatureaza: Inaltul Decreat Regal nr 223 din 15 mai 1937 raportul catre rege al domnului presedinte al Consiliului de Ministri nr 5668 din 15 mai si al ministrului apararii nationale nr 1102 din 6 mai 1937, planul terenului situat in regiunea Tohan-Zarnesti in suprafata totala de 226, 5627 hectare, compus din 798 de parcele cerandu-se a fi declarate expropriate in baza legii de expropieri din 20 oct. 1864, cu modificarile din 4 feb 1937. Vazand ca inaltul decret regal s-a publicat in intregime in monitorul oficial 112 din 18 mai 1937 precum si in ziarele “Curentul” nr 3336 din 19 mai si “Prezentul” nr 685 din 19 mai, precum si ziarul “Ardealul” nr 63 din 29 mai care apare la Brasov. Tohanenii au cerut o valorificare mai buna a pamantului expropiat de 120.000-180.000 lei hectorul- adica 70.000.000 lei pentru suprafata de 226 de hectare pamant expropiat. Comuna Tohanul Vechi numara 1785 locuitorilor, teren arabil 1104 hectare iugar, iar faneata 892 iugare. Curtea, in numele legii, decide: terenul situat in regiunea Tohanul Vechi Zarnesti din jud Brasov, in suprafata totala de 226, 5627 hectare, compus din 798 parcele ai carui proprietari actuali, suprefete, calitate si vecinatati sunt prevazute in inaltul decret regal nr 2233 din 15 mai 1937 publicat in Monitorul din Brasov 112 din 18 mai 1937 si stabileste 50.000 lei hectarul arabil, 40.000 lei hect. finatia, 25.000 lei hect. delnita adica 5 lei/mp, arabil; 4 lei/mp finatia si 2.5 lei/mp delnita.

1944 - Formatiune de lupte compusa din 57 muncitori de la uzinele “Rogifer” Tohanul Vechi formeaza cu tunurile reparate aici o baterie cu care trag peste 2600 proiectile asupra pozitiilor inamice. (“Bateria Albastra” ) dupa culoarea salopetelor. (Extras din “Istoria ilustrata a romanilor” pag. 544.) …cu deosebire la inclestarea cu dusmanul s-au remarcat lucratorii de la uzinele “Rodgifer” din Tohanul Vechi, care au format o baterie de artilerie denumita, dupa culoarea salopetelor muncitoresti “Bateria Albastra”. Pentru eroism,ul de care au dat dovada in luptele purtate alaturi de unitatile armatei romane, cei 57 de muncitori si functionari care alcatuiau bateria, au fost citati in intrega armata. [40]

1945 - Dupa terminarea celui de al doilea Razboi Mondial, Tohanenii au hotarat sa contruiasca un asezamant monumental care sa cuprinda: primaria, sali pentru nunti, film, magazine, birouri si toate cele necesare unei localitati vechi, dar cu perspective de dezvoltare. In conducerea comunei se afla Gheorghe Maerut, primar, si Sabin Mucea, notar. Constructia trebuia sa sea aseza pe o mare gradina in strada Mare, unde era proprietar Valeria Comsa, careia primaria i-a dat in schimb o casa gospodareasca in strada Bisericii.

Tohanenii, doritori de modernizarea localitatii lor, au adunat banii necesari, au procurat materialele toate si....o noua idee a dat peste cap proiectul si din imensa cantitate de materiale adunate, s-a impartit la cateva sate branene, iar din ce a mai ramas s-a construit cladirea centrala in asa numita Gradina Domnesca, in centrul comunei care a adapostit primaria-fiind de alungul anilor gradinita de copii, dispensarul uman si oficiul postal etc.

1951 - A inceput constructia primelor doua blocuri din cartierul Tohan-fabrica pe terenul “De Peste Barsa” a Tohanului si Zarnestiului.

1951 - Zarnestiul a fost declarat oras iar din anul 1968, I s-au adaugat Tohanu Vechi, Tohanu Nou si colonia Tohan 6 Martie . [41]

Școala din Tohanul Vechi[modificare | modificare sursă]

Scoala este poate cea mai importanta institutie a unei localităti, in Tohanu Vechi, scoala are o istorie bogata ea contribuin timp de doua secole la dezvoltarea culturii romanilor. Prin distrugerea arhivei scolii din Tohanul-Vechi, cu greu se poate reface firul evenimentelor legate de trecutul acestei importante institutii. La sarbatorirea scolii ce a avut loc in luna noiembrie 1981, cand s-au aniversat 250 de ani de la prima atestare documentara (1731), printre invitatii de onoare a fost prezent si invatatorul Traian Popa, fost prim director dupa Mare Unire, adica in anul 1920 cand scoala si-a reluat activitatea. Printre discutii a fost si intrebarea ce stie despre arhiva veche a școlii, iar conform raspunsului arhiva a fost arsa in timpul retragerii trupelor austro-ungare. În timpul primului război mondial școala si biserica au ținut loc de cazarmă pentru trupele de cezaro-crăiești, care au rechiziționat și clopotul bisericii. Un vrednic si pasionat cercetator in persoana profesorului de istorie Constantin Nastasi ce a functionat cativa ani la scola din Tohani, dupa minutioase cautari a intocmit un volum dactilografiat-legat in panza, intitulat „Insemnari documentare privind trecutul scolii din comuna Tohanul-Vechi”. A fost mai intai scoala confesionala, apoi scoala comunala cu program educativ militar impus de autoritatile imperiale - si acum este scoala de stat.


Principalele etape privind dezvoltarea scolii din comuna Tohanul-Vechi, Brasov

I. Infiintarea scolii a avut loc in anul 1731,[42]

II. In anul 1790 se constata ca scoala avea locas propriu construit din lemn si era o scoala cu caracter graniceresc, caracter pe care il pastreaza pana in anul 1895, cand devine scoala comunala.


III. In anul 1825, in locul vechii scoli de lemn s-a construit o scoala noua de caramida, avand numai parter si fiind alcatuita din doua aripi, despartite printr-un coridor. Acesta scoala, in vederea stimularii indeletnicirilor practice, era dotata cu un lot scolar si cu o priseasca-stupina.

IV. Din „Darea de seama” facuta de Iacob Mureșianu in 1868, directorul liceului catolic din Brasov si director al Gazetei Transilvaniei, rezulta ca:

• La acesta data scoala avea doua clase si un singur invatator, pe Ioan Vlad. • In acest an 1868 s-a infiintat si o biblioteca scolara, probabil prima biblioteca scolara in mediul rural din Tara Barsei, primele carti fiind donate de insusi initiatorul acestei actiuni, Iacob Mureșianu. Biblioteca scolara a avut inventarul cartilor. • Tot in anul 1868 se constata ca scoala din Tohanul-Vechi era sprijinita de un comitet largit de parinti, denumit Reuniune, care functiona pe baza de statute. • La initiativa lui Iacob Mureșianu se creeaza si un fond scolastic gestionat de comitetul de parinti in vederea unei bune intretineri a scolii. Tot acum se hotaraste infiintarea clasei a III-a

V. In anul 1884, cu sprijinul tuturor locuitorilor din comuna, s-a construit pe fundamentul scolii din 1825, deasupra celor doua aripi un etaj. In acesta perioada si pana in anul 1895 scoala a purtat denumirea de „Scola Granicereasca colonel David baron Urs de Margina”, care a sprijinit efectiv acest locas de invatamant .

VI. Dupa Unirea cea Mare din 1918, scoala si-a reluat vechea denumire ”Șcóla Reuniunei Grănițiare - 1884”, pe care si-a pastrat-o pana in 1947.


VII. In anul 1960, edificiului scolar din 1884, ramas neincapator in fata cerintelor crescande impuse de dezvolatarea culturala a maselor, i s-a adaugat o noua aripa cu etaj cuprinzand inca sase sali de clasa, pe langa celelalte sase putin incapatoare existente la acea data. Monumente Istorice

Monumentul eroilor[modificare | modificare sursă]

In comuna Tohanul Vechi se afla un monument datand din 1924 inchinat eroilor din Primul Razboi Mondial. Aici au fost depuse osemintele unor eroi cazuti pe Dealul Muscel. Monumental cuprinde urmatorul text: “Celor 25 de eroi necunoscuti cazuti pe Dealul Muscelului in luptele din septembrie 1961’’. Unitatea militara de la Rasnov impreuna cu cetatenii comunei Tohanu-Vechi au ridicat acest monument pe un teren donat de fam. Balascau.

Un alt monument,situat langa scoala din Tohanu-Vechi,a fost ridicat in 1919 „In amintirea eroilor cazuti pt intragirea neamului in razboiul mondial”

Monumentul din fata scolii a fost refacut in anul 1945-1946 de catre primarie cu ajutorul cetatenilor comunei si apoi a fost scris numele tuturor eroilor (din Tohan) cazuti in cele 2 razboaie mondiale.

In gradina de legume, in prelungirea curtii scolii, s-a aflat mult timp crucea din piatra cu inscriptia ca acolo se afla inmormantat profesorul Georgiu Ceortea (nascut in 9 aprilie 1846 decedat in 22 aprilie 1874, a carui dorinta a fost sa fie mereu alaturi de elevii sai..

Dupa modificarile efectuate prin constructia cladirii noi, curtea pentru recreatia elevilor micsorandu-se, s-a desfiintat gradina, crucea a fost indepartata fara a se mai stii locul unde se odihnesc osemintele profesorului Georgiu Ceortea. Peste toata suprafata turnandu-se asfalt.

In insemnarile profesorului Nastasic la pagina 21 prin cercetarile arhivistice a consemnat necrologul prof. Georgiu Ceortea din „Gazeta de Transilvania” nr 27 din 14/26 aprilie 1874.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dicționarul Latin-Român pag. 509, Editura Științifică, 1969
  2. ^ „Țara Bârsei” vol. I pag. 64.
  3. ^ „Castelul Bran – scurtă privire istorică”, București 1957, autor Emil Micu, pag. 14
  4. ^ „Scurta istorie a romanilor” pag. 110
  5. ^ „Tara Barsei” vol. I pag. 248
  6. ^ Tara Barsei” vol. II pag. 197
  7. ^ „Tara Barsei” vol. II pag. 199
  8. ^ „Tara Barsei” vol. I pag. 66
  9. ^ „Castelul Bran – scurta privire istorica”, Bucuresti 1957 pag. 28
  10. ^ n „Tara Barsei” vol. I pag. 52
  11. ^ „Castelul Bran – scurta privire istorica”, Bucuresti 1957, autor Emil Micu, pag. 28
  12. ^ „Cartea omului matur” de I. Popescu pag. 541
  13. ^ „Istoria Romaniei in date” pag. 145
  14. ^ „Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri si pana astazi” pag. 439
  15. ^ „Tara Barsei” vol. II pag. 73
  16. ^ „Tara Barsei” vol. II pag. 176
  17. ^ „Tara Barsei” vol. II pag. 200
  18. ^ „Istoria Romaniei” vol. III pag. 146
  19. ^ „Tara Barsei” vol. I pag. 53-54
  20. ^ „Tara Barsei” vol. I pag. 331
  21. ^ „Tara Barsei” vol I pag.200
  22. ^ „Istoria Romaniei “ vol.III. pag 514
  23. ^ „Tara Barsei” vol. I pag 68
  24. ^ “Tara Barsei” vol I pag 68
  25. ^ “Tara Barsei” vol I pag 55
  26. ^ “Istoria Romaniei” vol III pag 515
  27. ^ Monografia pr. Plotogea. Manuscris
  28. ^ “Emigrari romanesti din Transilvania in sec XIII-XX “, Editura Stiintifica si Enciclopedica. Buc 1977. pag 126. autor Stefan Metes
  29. ^ St. Metes “Emigrari din Tansilvania in sec. XIII-XX”. pag 134
  30. ^ St. Metes “Emigrari din Tansilvania in sec. XIII-XX”. pag 156
  31. ^ “Tara Barsei” vol II pag. 200
  32. ^ “Tara Barsei” vol I pag 54
  33. ^ “istoria Romaniei in date” pag 198
  34. ^ “Tara Barsei” vol pag 160
  35. ^ “Tara Barsei”, vol II, pag 48
  36. ^ “Tara Barsei” vol I pag 163-169
  37. ^ “Tara Barsei” vol I pag 70
  38. ^ “Tara Barsei” vol I pag 172
  39. ^ “Cronica Tohanului Nou”, manuscris pr. Plotogea
  40. ^ “Judetul Brasov” Edit. Sport. Turism 1981 pag 93
  41. ^ “Brasov monografie” Buc 1981. pag.167
  42. ^ „Istoria invatamantului din Transivania pana la 1800” de Nicolae Albu, paginile 219-232