Tiberiu I Constantin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Flavius Tiberius Constantius Augustus (.540 - 14 August 582), cunoscut sub numele de Tiberiu I Constantin, a fost împărat bizantin între 578 şi 582. El era fiul adoptiv al lui Iustin II.
Era un prieten al lui Iustin II, care la numit comes şi excubitors. A preluat controlul imperiului după 574, când Iustin devenise incapabil să conducă un stat. Tiberiu a devenit împărat la moartea lui Iustin în 578. A făcut pace cu vizigoţii din Spania şi i-a învins pe berberi în Africa. Slavii au început să migreze spre Balcani din 579, dar Tiberiu cu armata lui era în Orient unde se lupta cu perşii, deci nu a putut stăvili invazia slavă.
În 582, Tiberiu a murit otrăvit, fiul său adoptiv Mauriciu devenind împărat.
| Predecesor: Iustin II |
Împărat bizantin 574 - 582 cu Iustin II (574 - 578) şi Mauriciu (582) |
Succesor: Mauriciu |
 Acest articol despre un subiect legat de Imperiul Bizantin este deocamdată un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea sa. |
