Tiberiu al II-lea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tiberius II Apismaros (d. 705), cunoscut şi sub numele de Tiberius III a fost împărat bizantin între 698 şi 705.
Apismaros er un ofiţer de neam germanic din armata bizantină. După ce bizantinii s-au retras din Cartagina (697), Apismaros s-a revoltat, pornind spre Constantinopol. Gărzile au deschis porţile oraşului şi l-au proclamat împărat sub numele de Tiberius II. Împăratului Leonitos II i s-a tăiat nasul şi a fost închis într-o mănăstire.
Ca împărat, Tiberius a ignorat Africa, obţinânâd mici victorii în Siria (701). În 704, Iustinian II a evadat din Cherson şis-a aliat cu Tervel, ţarul bulgarilor, pentru aşi recăpăta tronul. Neîntâmpinând o mare opoziţie, Iustinian a intrat în Constantinopol, redevenind împărat. Tiberiu, împreună cu Leonitos au fost executaţi.
| Predecesor: Leonitos II |
Împărat bizantin 698 - 705 |
Succesor: Iustinian II |
