Theodor V. Ionescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Theodor V. Ionescu
Sigla academia romana.gif Membru al Academiei Române
Theodor V. Ionescu
Logo of the Romanian Academy of Sciences.jpg Membru al Academiei de Științe din România
Theodor V. Ionescu
Acad. Prof. Univ. Dr. Doc. Theodor V. Ionescu
Acad. Prof. Univ. Dr. Doc. Theodor V. Ionescu
Născut 8 februarie 1899
Dorohoi, România
Decedat 6 noiembrie 1988, (89 de ani)
București, Republica Socialistă România
Rezidență România
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Instituție Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de Fizică, București-Măgurele, Catedra de Electricitate
Alma Mater Universitatea din Paris
Doctoranzi 32
Cunoscut pentru Magnetron și Oscilații cuplate în Plasmă
Societăți Academia Română Academia de Științe din România
Copii Andrei

Theodor V. Ionescu (n. 8 februarie 1899, Dorohoi, județul Botoșani - d. 6 noiembrie 1988, București) a fost un fizician și inventator român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Universitatea din București, membru al Academiei Române. A avut contribuții în fizica plasmei, fizica ionosferei, cuplaje de ioni cu electroni în plasme dense, maseri, amplificare cu magnetroni, efectul Zeeman, efecte legate de fuziunea nucleară, mecanisme cuantice ale emisiei în plasme fierbinți.

A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935[1].

Realizări științifice și colaboratori[modificare | modificare sursă]

În anul 1925 a inventat un microfon bazat pe curenții termoionici (curenți emiși de corpurile încălzite) și un modulator de lumină folosind fenomenul de interferență.

Studii de doctorat în fizica plasmei[modificare | modificare sursă]

Și-a obținut doctoratul în fizica plasmei întîi la Paris, și apoi în România. Astfel, istoria fizicii plasmei la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a început în 1923 odată cu susținerea primei teze de doctorat în fizică la Iași de către Theodor V. Ionescu, sub îndrumarea prof. Petru Bogdan. În 1925, Theodor V. Ionescu este numit profesor la Catedra de Fizică Moleculară, Acustică și Optică. Sub conducerea acad. prof. Theodor V. Ionescu s-au întreprins primele studii în domeniul fizicii gazelor ionizate din România.

Contribuții[modificare | modificare sursă]

Primele invenții de Magnetroni, Maseri și TV

Theodor V. Ionescu a înființat primul laborator și Catedra de Electricitate de la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din București, ulterior devenită Facultatea de Fizică.

A inventat o versiune a magnetronului în jurul anului 1935, înaintea celor din Anglia. În anul 1936 obține un brevet de invenție pentru imagini în relief pentru cinematografie și televiziune.

În anul 1946, împreună cu fizicianul V. Mihu, a inventat și construit o instalație cu care s-a obținut prima „emisiune stimulată” de tip MASER (amplificator cuantic de microunde) fiind astfel un precursor al MASER-ului (en) inventat în 1954.

Fenomene de rezonanță în plasmă conținînd ioni de oxigen și hidrogen în câmp magnetic

Octav Gheorghiu[2] (din laboratorul de Fizica plasmei al Institutului de Fizică București) a lucrat deasemena cu Acad. Th. V. Ionescu, prietenul său din copilărie, pe care l-a respectat foarte mult pentru calitățile sale excepționale umane. Ei au studiat sistematic împreună frecvențele de rezonanță ale ionilor moleculari de oxigen și hidrogen. Au publicat apoi aceste rezultate valoroase într-o serie de articole în C. R. Acad. Sci. Paris[3][4].

În anii 1970, împreună cu fizicienii Dr. Radu Pârvan și Ioan C. Băianu - unul din asistenții săi doctoranzi în fizica plasmei în câmpuri magnetice la Catedra de Electricitate a Facultății de Fizică din București - acad. Th. V. Ionescu a finalizat experiențe de oscilații magnetice rezonante la frecvențe radio și de micro-unde în plasme fierbinți implicînd cuplări ionice-electronice cuantice în câmpuri magnetice longitudinale, cu posibilități mari în viitor de realizare de fuziune nucleară în plasme fierbinți la presiuni mari[5]. O primă lucrare a fost susținută și prezentată la Paris de Acad. Louis Néel[6], Laureat al Premiului Nobel în Fizică pentru Magnetism, apoi publicată în revista de renume internațional C. R. Acad. Sci. Paris, în același an.

Urmașul său ca Șef al Catedrei în 1970 a fost Florin Ciorăscu, „importat” de la IFA, (d. în 1977 din cauza cutremurului din București).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.2
  2. ^ Octav Gheorghiu
  3. ^ C. R. Acad. Sci. Paris (nr. 245, p. 898-957; nr. 246, pp. 2250, 3598, an 1958; nr. 250, p. 2182, an 1960; nr. 252, p. 870, an 1961)
  4. ^ Rev. Roum. Phys. vol. 4 nr. 2, p. 113, 1959)
  5. ^ Kapitsa lecture: PLASMA AND THE CONTROLLED THERMONUCLEAR REACTION
  6. ^ Louis Néel : „Magnetism and the Local Molecular Field”

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Th.V. Ionescu. Electricitate și Magnetismv. Note de curs. Facultatea de Fizică, Universitatea București, 1960.
  • ***, Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii - dicționar, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1982
  • Gh. Popa, L. Sîrghi, Bazele fizicii plasmei, Ed. Univ. „Al.I. Cuza”, Iași, 2000
  • Nicoleta Dumitrașcu, Introducere în fizica plasmei, Ed. Junimea, 1999
  • Ioan Ioviț Popescu, D. Ciobotaru, Bazele fizicii plasmei, Ed. Tehnică, București, 1987
  • D. Alexandroaei, Capitole speciale de fizica plasmei, Ed. Univ. „Al.I. Cuza”, Iași, 2001

Legături externe[modificare | modificare sursă]