Teoria dominoului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
O ilustraţie grafică a teoriei dominoului, care prezice evenimentele care vor urma în Asia

„Teoria dominoului” a fost o teorie definitorie a Războiului Rece în anii 1950 - 1980, promovat la acea vreme de guvernul SUA, în sperial cu privire la Indochina care a speculat că, dacă un stat într-o regiune a intrat sub influența comunismului, după aceea țările din jur ar urma să cadă sub influența acestora într-un efect de domino. Teoria dominoului a fost folosită de către administrațiile succesive ale Statelor Unite ale Americii în timpul Războiului Rece pentru a justifica necesitatea unei intervenții americane în unele locuri din lume.

Teoria dominoului a fost utilizată prima dată de președintele Eisenhower la 7 aprilie 1954 la o conferință de presă. În opinia sa dacă în Indochina comuniștii ajung la putere, vor ocupa apoi pe rând Burma, Thailanda și Indonezia. Prin aceasta vor obține un avantaj strategic și vor fi în stare să cucerească Japonia, Taiwan, Filipinele, Australia și Noua Zeelandă. Teoria a fost folosită apoi și de următorii președinți care i-au succedat lui Eisenhower: John F. Kennedy, Lyndon B. Johnson și Richard Nixon printre altele pentru a justifica participarea SUA în Războiul din Vietnam. Teoria dominoului mai are o concepție mai puțin răspândită în presa occidentală conform căreia dacă țările respective nu pot fi curățate complet de comuniști, trebuie să contrabalanseze situația, asemănător împărțirii dominourilor în două părți, cum sunt de exemplu țările divizate RFG-RDG, Coreea de Nord-Coreea de Sud, respectiv China-Taiwan.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În 1945, Uniunea Sovietică a adus cele mai multe dintre țările din Europa de Est și Europa Centrală sub influența sa, ca parte a acordului de după Al Doilea Război Mondial, determinându-l pe prim-ministrul britanic Winston Churchill să declare într-un discurs în 1946, la Westminster College, în Fulton, Missouri, că:

De la Stettin în Baltică la Trieste în Adriatică o "cortină de fier" a coborât peste Continent. În spatele acestei linii se află toate capitalele statelor din Europa Centrală și de Est. Varșovia, Praga, Budapesta, Belgrad, București și Sofia; toate aceste orașe faimoase și populațiile acestor țări se află în ceea ce trebuie să numesc sfera de influență sovietică, și toate sunt supuse, într-o formă sau alta, nu numai sub influența sovietică, dar într-o măsură foarte mare și, sub controlul Moscovei.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]