Teoria corzilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Spațiul Calabi-Yau - O reprezentare grafică ipotetică a aranjării extradimensiunilor

Teoria corzilor este un concept ipotetic din fizică. Termenul provine din denumirea engleză "String Theory", care ar însemna „Teoria corzii” sau poate și mai bine „Teoria corzilor”. Deoarece un element esențial în construcția modelului fizic este supersimetria, de multe ori Teoria corzilor este redenumită Teoria supercorzilor, dar în esență ambele denumiri semnifică același lucru.

  • Până în prezent sunt cunoscute cinci modele viabile care nu au anomalii și care sunt compatibile cu un spațiu fizic cu zece dimensiuni, una temporală și nouă spațiale. Se crede că aceste cinci teorii nu reprezintă altceva decât diverse manifestări ale Teoriei M (M-theory).
  • În teoria stringurilor particulele elementare sunt alcătuite din stringuri (corzi sau sfori) aflate sub excitație. Stringurile trebuie să fie întinse sub tensiune, pentru a deveni excitate, dar aceste stringuri nu sunt prinse de un suport, ele plutesc în continuum-ul spațiu-timp. Tensiunea stringurilor este dată de cantitatea 1/(2 \pi \alpha '), unde \alpha ' este egal cu pătratul lungimii stringurilor. Dacă teoria stringurilor este o teoria a gravității cuantice, atunci mărimea medie a unui string trebuie să fie aproximativă cu lungimea Planck, care este egală cu aproximativ 10−33 cm.
  • Stringurile pot fi închise (sunt ca o bucată de sfoară sub formă de cerc) sau deschise (ca o bucată de sfoară), cele deschise se pot închide și ele devenind închise. Aceste stringuri interacționează unele cu altele în spațiu și timp rezultând particule elementare. Diferitele forme de interacțiune dintre stringuri dau proprietățile fizice ale particulei.
  • Pentru introducerea fermionilor in această teorie trebuie să existe o simetrie speciala numită supersimetria. Supersimetria înseamnă că oricărui boson îi corespunde un fermion. Deci supersimetria face o legătură între bosoni și fermioni. Din păcate această supersimetrie (cuplu boson-fermion) nu a fost observată in experimente efectuate în acceleratoare de particule (acceleratoare de particule: acceleratoare liniare, ciclotron, betatron).

Universul nostru este format din 4 dimensiuni: înălțime, lungime, lățime și timpul. Restul, până la 11 nu pot fi percepute, 6 fiind înfășurate, iar una le conține pe celelalte 10. Universul nostru se află pe o membrană infinită în lungime, dar foarte îngustă. Ciocnirea dintre membrana ce conține universul nostru și cea a unui univers paralel a dus la Big Bang.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]