Teodor Tanco
Teodor Tanco (n. 22 aprilie 1925, Monor, județul Bistrița-Năsăud) este un scriitor, jurist, dramaturg și istoric literar român.
Cuprins |
Biografie [modificare]
Urmeză studiile secundare la Liceul „George Coșbuc” din Năsăud, unde i-a avut profesori pe Vasile Bighianu si pe Palfy Endre, fiind coleg de liceu cu Ion Oarcăsu. A debutat publicistic în 1946, cu critică literară, în revista literară Orizonturi literare, fiind încă elev. După terminarea studiilor secundare urmează Facultatea de Drept din Cluj-Napoca, pe care o absolvă in 1950. A devenit doctor în științe juridice în anul 1975, cu teza Sociologia dreptului în opera lui Eugeniu Speranția. A debutat ca dramaturg cu piesa Cetatea Unirii, în 1978.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj.
În anul 1994 i s-a acordat Premiul „George Barițiu” al Academiei Române.
Activitate publicistică [modificare]
- Oameni în halat vișiniu, (jurnal), 1968;
- Cui îi bate inima, (povestiri), 1970;
- Virtus Romana Rediviva, I-VII (însemnări și portrete), 1973;
- Urme peste veacuri, 1974;
- Rădăcini adânci, 1977;
- Memoria istoriei, 1981;
- Memoria prezentului, 1984;
- Memoria viitorului, 1987; 1997;
- Soldați fără arme, (roman), 1973;
- Trilogie transilvană, (teatru), 1985;
- Prea tineri pentru amintiri, (povestiri studențești), 1987;
- Lumea transilvană a lui Ion Creangă, (excurs istoric-literar), 1989, 1999;
- Jurnalul unui scriitor candidat independent în parlament, 1992;
- Basarabia, numele tău e Maria! (însemnări de peste Prut), 1992; 1994;
- Sociologul Eugeniu Speranția, (studiu), 1993;
- Fana, (roman), 1995;
- Studenta, (roman), 1995;
- Însemnări și portrete, 1995;
- Dicționar literar 1639-1997 al județului Bistrița-Năsăud, Editura Virtus Romana Rediviva, 1998;
- Despre Liviu Rebreanu, 2001;
- Istoria presei din județul Bistrița-Năsăud, 2004.
- Vară canadiană, 2007.
Bibliografie [modificare]
- Francisc Păcurariu, Românii și maghiarii de-a lungul veacurilor, Editura Minerva, București, 1988, p.486.
- Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, L-O, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p.669.
