Tatăl nostru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Tatăl Nostru)
Salt la: Navigare, căutare
Mâini rugătoare, de Albrecht Dürer
Parte a seriei despre
Schnorr von Carolsfeld Bibel in Bildern 1860 001.png
Dumnezeu

Concepții generale
Agnosticism · Apateism · Ateism · Deism
Henoteism · Monolatrism · Monoteism · Politeism
Panenteism · Panteism · Teism · Transteism


Concepții specifice
Creator · Arhitect · Demiurg · Diavol
Susținător · Domn · Tatăl · Monadă
Unitate · Ființă supremă · Totul
Personal · Unitar · Dualism · Trinitate
în religiile abrahamice
(Credința Bahá'í, Creștinism, Islam, Iudaism)
în Ayyavazhi · în Budism · în Hinduism
în Jainism · în Sikhism · în Zoroastrianism


Atribute
Eternitate  · Existența · Gen
Nume (Dumnezeu· Omnibenevolență
Omnipotență · Omniprezență · Omnisciență


Experiența și practicile
Soartă · Rugăciune · Credință · Revelație
Fideism · Gnosis · Metafizică
Misticism · Ermetism · Ezoterism


Subiecte conexe

Isus din Nazaret · Filosofie · Religie · Ontologie
Dumnezeu complex · Neuroteologie
Dilema din Eutyphron · Problema răului
Dumnezeu în artă
Texte religioase


Tatăl nostru este una din rugăciunile de bază ale creștinătății, comună tuturor confesiunilor creștine datorită faptului că se regăsește în textul evangheliilor sinoptice.

Conform cap. 11 al Evangheliei după Luca, rugăciunea a fost rostită de Isus din Nazaret ca răspuns la cererea unuia dintre discipolii (apostolii) săi de a îi învăța cum să se roage.

Versiunea după Matei[modificare | modificare sursă]

Versiunea mateiană a devenit liturgică din cele mai vechi timpuri. Deși Isus i-a învățat, cel mai probabil, rugăciunea în limba aramaică, cele mai timpurii texte există în limba greacă. Datorită faptului că limba latină a fost limba dominantă a creștinismului în mare parte a continentului european, Pater noster, rugăciunea în latină, este o traducere importantă a versiunii grecești.

Varianta greacă[modificare | modificare sursă]

În Greaca Koinē (de la care toate celelalte sunt traduse direct sau indirect):

cu alfabet grecesc transliterat
Πάτερ ἡμῶν ὁ ἐν τοῖς οὐρανοῖς Pater imōn, ho en tis uranis
ἁγιασθήτω τὸ ὄνομά σου· agiasthitō to onoma su;
ἐλθέτω ἡ βασιλεία σου· elthetō i basilia su;
γενηθήτω τὸ θέλημά σου, genethitō to thelima su,
ὡς ἐν οὐρανῷ καὶ ἐπὶ τῆς γῆς· ōs en urano, kai epi tis gis;
τὸν ἄρτον ἡμῶν τὸν ἐπιούσιον δὸς ἡμῖν σήμερον· ton arton imōn ton epiusion dos imin simeron;
καὶ ἄφες ἡμῖν τὰ ὀφελήματα ἡμῶν, kai aphes imin ta ophelimata imōn,
ὡς καὶ ἡμεῖς ἀφίεμεν τοῖς ὀφειλέταις ἡμῶν· ōs kai imis aphiemen tis ophiletis imōn;
καὶ μὴ εἰσενέγκῃς ἡμᾶς εἰς πειρασμόν, kai mi isenikis imas is pirasmon,
ἀλλὰ ῥῦσαι ἡμᾶς ἀπὸ τοῦ πονηροῦ. alla rhuse imas apo tu poniru.
[Ὅτι σοῦ ἐστιν ἡ βασιλεία καὶ ἡ δύναμις καὶ ἡ δόξα εἰς τοὺς αἰῶνας·] [Oti su estin i basilia, kai i dúnamis, kai i doxa is tus eōnas;]
ἀμήν. amin.

Varianta latină[modificare | modificare sursă]

Pater noster, qui es in caelis
sanctificetur nomen tuum;
Adveniat regnum tuum. Fiat voluntas tua
sicut in caelo et in terra
Panem nostrum qvotidianum da nobis hodie.
Et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris.
Et ne nos inducas in temptationem;
sed libera nos a malo.
Amen.

Această versiune a rugăciunii apare ocazional în unele imnuri.

Altă variantă folosește supersubstantialem (tradus în limba română prin spre ființă) în locul quotidianum (tradus în limba română prin de toate zilele); quotidianum este scris câteodată quotidianum.

În Vulgata lui Ieronim apare:

Pater noster qui in caelis es sanctificetur nomen tuum
veniat regnum tuum fiat voluntas tua sicut in caelo et in terra
panem nostrum supersubstantialem da nobis hodie
et dimitte nobis debita nostra sicut et nos dimisimus debitoribus nostris
et ne inducas nos in temptationem sed libera nos a malo

Datorită faptului că în latină ordinea cuvintelor este relativ liberă, înțelesul este în final același.

Evanghelia după Matei 6:9-13[modificare | modificare sursă]

(este cea mai folosită variantă în limba română)

Tatăl nostru Care ești în ceruri,
sfințească-se numele Tău,
vie împărăția Ta,
fie voia Ta, precum în cer așa și pe Pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele,
dă-ne-o nouă astăzi
și ne iartă nouă greșalele noastre
precum și noi iertăm greșiților noștri
și nu ne duce pe noi în ispită
ci ne izbăvește de cel rău.
Că a Ta este împărăția și puterea și mărirea,
acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.

Există însă și alte variante care cuprind modificări de genul:

vie folosit în limba română literară vină
fie este folosit și ca facă-se
greșelile este înlocuit în versiunea de la Luca cu păcatele
pe este folosit alături de forma arhaică pre
izbăvește este concurat de mântuiește. În limba veche mai apărea și scapă
cel rău este concurat de echivalarea cel viclean, ambele existente încă din sec. al XVI-lea
cea spre ființă mai este înlocuit cu cea de toate zilele
mărire folosit în limba română cunoaște și forma slavonă slavă

Doxologia finală nu apare în toate manuscrisele, dar este folosită în toate riturile, cu excepția celui bizantin, uneori cu caracter opțional. În riturile orientale, aceasta e rostită de regulă de preot. În ritul bizantin, această doxologie sau ecfonis are o formă trinitară: "Că a Ta este împărăția, și puterea, și mărirea (slava), a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit (Duh), acum și totdeauna (pururea) și în vecii vecilor. Amin"

Evanghelia după Luca 11:2-4[modificare | modificare sursă]

Tată,
sfințească-se numele tău;
vină împărăția ta,
facă-se voia ta, precum în cer, așa și pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele
dă-ne-o nouă în fiecare zi;
și ne iartă nouă păcatele noastre,
fiindcă și noi iertăm tuturor celor ce ne greșesc nouă;
și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău.

În versiunea diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, textul apare astfel:

„Când vă rugați, ziceți: Tatăl nostru Carele ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Vină împărăția Ta. Facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă'n fiecare zi. Și ne iartă nouă păcatele noastre, căci și noi iertăm oricui ne-o datorează nouă. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de Cel-Rău". [1]

Utilitate în lingvistica comparată[modificare | modificare sursă]

Traduceri ale rugăciunii au fost multǎ vreme utilizate pentru comparații rapide între limbi, datorat și faptului că primii filologi erau creștini, și o mare parte din aceștia erau preoți. Datorită activităților misionare, de-a lungul istoriei, una din primele cărți traduse în noile limbi descoperite era Biblia, și prin urmare, cele mai accesibile texte în orice limbă erau traduceri parțiale sau totale ale Bibliei. De exemplu, singurul text existent în limba gotică este Codex Argenteus, reproducerea incompletă a Bibliei lui Ulfilas.

În ultima perioadă însă, această practică a început să fie combǎtută, atât din considerente ce țin de neutralitate religioasă, cât și din considerente de ordin practic: rugăciunea „Tatăl Nostru” folosește o formă de exprimare ce diferă de modul de vorbire curent într-o anumită limbă. În lingvistica din Uniunea Sovietică, din motive ideologice, se foloseau Operele Complete ale lui V.I. Lenin, având în vedere că fuseseră traduse în toate limbile uniunii, dar și în principalele limbi ale secolului XX.

Tatăl nostru în limba română[modificare | modificare sursă]

Prima versiune românească a rugăciunii Tatăl nostru, cu litere latine, avea să fie tipărită pentru prima dată nu în Țările Române, ci la Cracovia, într-o lucrare a polonezului Stanislau Sarnicki.[2] „Rugăciunea domnească” fusese scrisă la cererea cărturarului polonez de logofătul Luca Stroici.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ BIBLIA sau Sfânta Scriptură - Ediție jubiliară a Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001
  2. ^ a b Literatura peregrinilor, 12 februarie 2007, Carmen Dragan, Jurnalul Național, accesat la 23 iunie 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]