Tarcani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Tarcanii sau tărcanii (in limba maghiară tárkányok sau tárkány magyarság) reprezintă un subgrupuscul maghiar cu trăsături etnografice specifice, care se revendică a fi descendent din kavarii hazari sedentarizați în enclave împrăștiate pe teritoriul Ungariei, respectiv în vestul Transilvaniei, în Crișana. [1]

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Etimologia etnonimului tarcan este departe de a fi lămurită. Denumirea de tarcani a fost uneori interpretata ca fiind mai degrabă o variantă a numelui Tarján, respectiv al unuia dintre cele șapte triburi maghiare strămutate după 896 din Ucraina în Câmpia Tisei și Pannonia.[2] Cronicarul bizantin, împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul, menționează în lucrarea sa De administrando imperio (DAI) numele acestui trib în varianta Tarianos.[3]

Termenul este confundabil, întrucât în aceeași lume a hanatelor popoarelor migratoare cuvântul tarkan în turca veche sau tarhan (grafiat în engleză tarkhan[4]) era un rang de comandant militar, subordonat hanului sau yabğu-ului (viceregelui)[5].

"Tarcan" ca etnonim[modificare | modificare sursă]

Termenul de "tarcan" are, pe lângă semnificația sa strictă de "rang socio-poltic" și un înțeles "etnic" care se aplica unor seminții turcice medievale care au rămas la stadiul de configurație tribală, fără a mai deveni popoare sau națiuni propriu-zise, și s-au asimilat cu timpul popoarelor învecinate, în speță maghiarilor. Astfel denumirea de "tarcani" în sens de etnonim, aplicată unor grupuscule tribale cu identitate etnică bine conturată, pare să duca în ultimă instanță înapoi în timp la onogurii proto-bulgari de sub hanul Kuber (Кубер in bulgară, grafiat și Kuver) care s-au stabilit alături de avari în bazinul carpatic în secolul al VI-lea (567-568 e.n) imediat după disoluția Regatului gepizilor.

Potrivit altei teorii, tarcanii din bazinul carpatic sunt rămășițele unui popor turcic medieval numit bulaq sau bulak respectiv ’tarka-lovú’ [6] )uneori denumit și ala yuntlu atestat pe teritoriul Transilvaniei, trib în ultimă instanță parte a confederației pecenegilor. [7]

Uneori, tărcanii au fost asociați cu o ramură a secuilor medievali numită koromza sau korozmin (însemnând "horezmian", originar din Horezm[8]), care s-au stabilit ulterior în scaunul secuiesc Sepsi.[9]De altfel, există indicii că tarcanii sau tărcăienii din Tărcaia bihoreană au fost consemnați ca fiind prisăcari secui (székely gyepűőrök) din ramura Koromza care au rămas pe Valea Crișului Negru.[10]

Cea mai plauzibilă teorie le atribuie însă tărcanilor origine kavara. [11]. Ca nișă profesională, aceștia au fost inițial „tribul de fierari” kavari (szakralis kovacsok) zis „tarcanii”[12] (pe ungurește a kovácsok Tárkány törzse), care s-a alăturat confederației triburilor maghiare strămutate în Panonia. Nu întâmplător, există toponimul Pârâul Fierarului pe raza comunei Tărcaia [13]

Turcici in Bihorul medieval[modificare | modificare sursă]

Kavarii bihoreni, care erau detașamente de avangardă ale triburilor migratoare maghiare din perioada honfoglalás-ului sau chiar o castă militara din care se recruta aristocrația maghiară, s-au suprapus peste cozari (hazarii?) o populație de un neam cu tarcanii și stabilita ulterior lor în zona, si a căror lider era Menumorut. Aceștia erau sedentarizați în Crișana înaintea sosirii maghiarilor, sursa primordială pentru această prezumție fiind cronicarul anonim magister P., notarul regelui Béla al III-lea:

„Terram uero que est inter thisciam et siluam igfon, que iacet ad erdeuelu, a fluuio morus usque ad fluuium zomus, preoccupauisset sibi dux morout, cuius nepos dictus est ab hungaris menumorout, eo quod plures habebat amicas, et terram illam habitarent gentes cozar qui dicuntur. / Terram vero que est inter Thisciam et silvam Igfon, que iacet ad Erdeuelu, a fluvio Morus usque ad fluvium Zomus, preoccupavisset sibi dux Morout, cuius nepos dictus est ab Hungaris Menumorout, eo quod plures habebat amicas, et terram illam habitarent gentes Cozar qui dicuntur.”
—Chronicon Anonymi Bele Regis Notarii, Gesta Hungarum. Cap. 11: De civitatibus Lodomer et Galicia


Bihorul medieval avea o structură etnică complexă uneori dificil de elucidat [14], impunându-se precizarea că segmentul de populație din statul lui Menumorut, „gentes Cozar”, nu era întrutotul identic cu kavarii (kavaroii). Potrivit cronicilor bizantine, cele trei triburi kavare aveau o poziție ierarhică mai înaltă decât a celor șapte triburi protoungare. Kavarii au constituit „vârful de lance” în unitățile armate protoungare care au înfrânt rezistența lui Menumorout și a lui Gelou, în timp ce „gentes Cozar” vor fi fost supușii lui Menumorout. Prezența unei populații de tip hazar pe văile Crișurilor a fost confirmată de descoperiri arheologice. [15]


Tarcanii si-au pastrat pentru un timp individualitatea si s-au sedentarizat in timp în vestul Munților Apuseni bogate in minereuri feroase și neferoase, în împrejurimile Vașcăului (în maghiară Vaskóh, din vaskohó, ad-litteram „fierbător de fier”, adică „furnal”), [16] Tarcanii înșiși nu au practicat mineritul, care a fost lăsat pe seama coloniștilor vest-europeni. Tarcanii au fost exclusiv prelucrători de metale, apreciați pentru calitatea uneltelor și armelor făurite.

Inițial de confesiune prezumtiv mozaică, tarcanii s-au creștinat împreună cu masa maghiarilor pe care îi însoțeau. Așezarea de pe Crișul Negru Tărcaia (Köröstárkány, „Tărcaia pe Criș”), de lângă Beiuș, populată în proporție de 98,3 % de etnici maghiari, [17] este până astăzi centrul maghiarimii de origine prezumtiv tarcană din Transilvania.

O așezare omofonă, Tárkány, se află în vestul Ungariei, în județul Komárom-Esztergom, lângă Dunăre, fluviul constituind în acea zonă frontiera cu Slovacia[18]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Vezi pagina comunei Tărcaia cap. Nyelvjárás
  2. ^ Vezi și toponimul Tărian, tot din Bihor
  3. ^ Numele de triburi maghiare conf. DAI, în ordinea importanței în luptă: Neke, Megere, Kourtugermatos, Tarianos, Genach, Kare, Kase (nume proprii corespunzătoare în maghiara contemporană: Nyék, Megyer, Kürtgyarmat, Tarján, Jenô, Kér, Keszi)
  4. ^ demnitatea tarhan
  5. ^ demnitatea yabğu
  6. ^ "Törökök és magyarok" Gyula Németh, András Róna-Tas
  7. ^ text
  8. ^ Horezm, Khwarezm, Chwarizm
  9. ^ [1] Korozminii au fost uneori identificați cu kalizii sau cu kavarii
  10. ^ Tortenelme a szazadok folyaman
  11. ^ [2]
  12. ^ [3] vezi pag. 234 și 479 A magyarok törzsszövetsége és honfoglalása și Florin Curta, "Blacksmiths, warriors and tournaments of value: dating and interpreting early medieval hoards of iron implements in Eastern Europe," Ephemeris Napocensis 7 (1997), 211-68
  13. ^ vezi link
  14. ^ Vezi de exemplu busurmanii din apropierea municipiului Oradea, vezi deasemenea Rácz Anita, A régi Bihar vármegye településneveinek nyelvészeti vizsgálata
  15. ^ Alexandru Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim (Centrul de Studii Transilvane, Bibliotheca Rerum Transsylvaniae, XXVII), Cluj-Napoca, 2001, 259 pp. (ISBN 973-577-249-3)
  16. ^ Ioan Degău , Depresiunea Beiușului: aspecte ale vieții economice tradiționale În anul 1270, episcopul de Oradea Ladomér Monoszló a obținut de la regele Ștefan V al Ungariei dreptul de minerit în munții Băiței. El a adus în anul 1270 din Germania, Franța, Austria și Slovacia mineri, pe care i-a așezat în Băița și Vașcău, reluând exploatarea aurului, argintului, a cuprului (la Băița) și a minereului de fier (la Vașcău)
  17. ^ Ibidem
  18. ^ [4]

Imagini[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Florin Curta, Blacksmiths, warriors and tournaments of value: dating and interpreting early medieval hoards of iron implements in Eastern Europe, Ephemeris Napocensis 7 (1997), 211-68