Tarcani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Tarcanii sau tărcanii (pe limba maghiară tárkányok sau tárkány magyarság) reprezintă un subgrupuscul maghiar cu trăsături etnografice specifice, care se revendică a fi descendent din kavarii hazari sedentarizaţi în enclave împrăştiate pe teritoriul Ungariei, respectiv în vestul Transilvaniei, în Crişana. [1]

Cuprins

[modifică] Etimologie

Etimologia etnonimului tarcan este departe de a fi lămurită. Denumirea de tarcani a fost uneori interpretata ca fiind mai degrabă o variantă a numelui Tarján, respectiv al unuia dintre cele şapte triburi maghiare strămutate după 896 din Ucraina în Câmpia Tisei şi Pannonia.[2] Cronicarul bizantin, împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul, menţionează în lucrarea sa De administrando imperio (DAI) numele acestui trib în varianta Tarianos.[3]

Termenul este confundabil, întrucât în aceeaşi lume a hanatelor popoarelor migratoare cuvântul tarkan în turca veche sau tarhan (grafiat în engleză tarkhan[4]) era un rang de comandant militar, subordonat hanului sau yabğu-ului (viceregelui)[5].

[modifică] "Tarcan" ca etnonim

Termenul de "tarcan" are, pe lângă semnificaţia sa strictă de "rang socio-poltic" şi un înţeles "etnic" care se aplica unor seminţii turcice medievale care au rămas la stadiul de configuraţie tribală, fără a mai deveni popoare sau naţiuni propriu-zise, şi s-au asimilat cu timpul popoarelor învecinate, în speţă maghiarilor. Astfel denumirea de "tarcani" în sens de etnonim, aplicată unor grupuscule tribale cu identitate etnică bine conturată, pare să duca în ultimă instanţă înapoi în timp la onogurii proto-bulgari de sub hanul Kuber (Кубер in bulgară, grafiat şi Kuver) care s-au stabilit alături de avari în bazinul carpatic în secolul al VI-lea (567-568 e.n) imediat după disoluţia Regatului gepizilor.

Potrivit altei teorii, tarcanii din bazinul carpatic sunt rămăşiţele unui popor turcic medieval numit bulaq sau bulak respectiv ’tarka-lovú’ [6] )uneori denumit şi ala yuntlu atestat pe teritoriul Transilvaniei, trib în ultimă instanţă parte a confederaţiei pecenegilor. [7]

Uneori, tărcanii au fost asociaţi cu o ramură a secuilor medievali numită koromza sau korozmin (însemnând "horezmian", originar din Horezm[8]), care s-au stabilit ulterior în scaunul secuiesc Sepsi.[9]De altfel, există indicii că tarcanii sau tărcăienii din Tărcaia bihoreană au fost consemnaţi ca fiind prisăcari secui (székely gyepűőrök) din ramura Koromza care au rămas pe Valea Crişului Negru.[10]

Cea mai plauzibilă teorie le atribuie însă tărcanilor origine kavara. [11]. Ca nişă profesională, aceştia au fost iniţial „tribul de fierari” kavari (szakralis kovacsok) zis „tarcanii”[12] (pe ungureşte a kovácsok Tárkány törzse), care s-a alăturat confederaţiei triburilor maghiare strămutate în Panonia. Nu întâmplător, există toponimul Pârâul Fierarului pe raza comunei Tărcaia [13]

[modifică] Turcici in Bihorul medieval

Kavarii bihoreni, care erau detaşamente de avangardă ale triburilor migratoare maghiare din perioada honfoglalás-ului sau chiar o castă militara din care se recruta aristocraţia maghiară, s-au suprapus peste cozari (hazarii?) o populaţie de un neam cu tarcanii şi stabilita ulterior lor în zona, si a căror lider era Menumorut. Aceştia erau sedentarizaţi în Crişana înaintea sosirii maghiarilor, sursa primordială pentru această prezumţie fiind cronicarul anonim magister P., notarul regelui Béla al III-lea:

Colaboraţi la Wikicitat „Terram uero que est inter thisciam et siluam igfon, que iacet ad erdeuelu, a fluuio morus usque ad fluuium zomus, preoccupauisset sibi dux morout, cuius nepos dictus est ab hungaris menumorout, eo quod plures habebat amicas, et terram illam habitarent gentes cozar qui dicuntur. / Terram vero que est inter Thisciam et silvam Igfon, que iacet ad Erdeuelu, a fluvio Morus usque ad fluvium Zomus, preoccupavisset sibi dux Morout, cuius nepos dictus est ab Hungaris Menumorout, eo quod plures habebat amicas, et terram illam habitarent gentes Cozar qui dicuntur.”
—Chronicon Anonymi Bele Regis Notarii, Gesta Hungarum. Cap. 11: De civitatibus Lodomer et Galicia


Bihorul medieval avea o structură etnică complexă uneori dificil de elucidat [14], impunându-se precizarea că segmentul de populaţie din statul lui Menumorut, „gentes Cozar”, nu era întrutotul identic cu kavarii (kavaroii). Potrivit cronicilor bizantine, cele trei triburi kavare aveau o poziţie ierarhică mai înaltă decât a celor şapte triburi protoungare. Kavarii au constituit „vârful de lance” în unităţile armate protoungare care au înfrânt rezistenţa lui Menumorout şi a lui Gelou, în timp ce „gentes Cozar” vor fi fost supuşii lui Menumorout. Prezenţa unei populaţii de tip hazar pe văile Crişurilor a fost confirmată de descoperiri arheologice. [15]


Tarcanii si-au pastrat pentru un timp individualitatea si s-au sedentarizat in timp în vestul Munţilor Apuseni bogate in minereuri feroase şi neferoase, în împrejurimile Vaşcăului (în maghiară Vaskóh, din vaskohó, ad-litteram „fierbător de fier”, adică „furnal”), [16] Tarcanii înşişi nu au practicat mineritul, care a fost lăsat pe seama coloniştilor vest-europeni. Tarcanii au fost exclusiv prelucrători de metale, apreciaţi pentru calitatea uneltelor şi armelor făurite.

Iniţial de confesiune prezumtiv mozaică, tarcanii s-au creştinat împreună cu masa maghiarilor pe care îi însoţeau. Aşezarea de pe Crişul Negru Tărcaia (Köröstárkány, „Tărcaia pe Criş”), de lângă Beiuş, populată în proporţie de 98,3 % de etnici maghiari, [17] este până astăzi centrul maghiarimii de origine prezumtiv tarcană din Transilvania.

O aşezare omofonă, Tárkány, se află în vestul Ungariei, în judeţul Komárom-Esztergom, lângă Dunăre, fluviul constituind în acea zonă frontiera cu Slovacia[18]

[modifică] Referinţe

  1. ^ Vezi pagina comunei Tărcaia cap. Nyelvjárás
  2. ^ Vezi şi toponimul Tărian, tot din Bihor
  3. ^ Numele de triburi maghiare conf. DAI, în ordinea importanţei în luptă: Neke, Megere, Kourtugermatos, Tarianos, Genach, Kare, Kase (nume proprii corespunzătoare în maghiara contemporană: Nyék, Megyer, Kürtgyarmat, Tarján, Jenô, Kér, Keszi)
  4. ^ demnitatea tarhan
  5. ^ demnitatea yabğu
  6. ^ "Törökök és magyarok" Gyula Németh, András Róna-Tas
  7. ^ text
  8. ^ Horezm, Khwarezm, Chwarizm
  9. ^ [1] Korozminii au fost uneori identificaţi cu kalizii sau cu kavarii
  10. ^ [2]
  11. ^ [3]
  12. ^ [4] vezi pag. 234 şi 479 A magyarok törzsszövetsége és honfoglalása şi Florin Curta, "Blacksmiths, warriors and tournaments of value: dating and interpreting early medieval hoards of iron implements in Eastern Europe," Ephemeris Napocensis 7 (1997), 211-68
  13. ^ vezi link
  14. ^ Vezi de exemplu busurmanii din apropierea municipiului Oradea, vezi deasemenea Rácz Anita, A régi Bihar vármegye településneveinek nyelvészeti vizsgálata
  15. ^ Alexandru Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim (Centrul de Studii Transilvane, Bibliotheca Rerum Transsylvaniae, XXVII), Cluj-Napoca, 2001, 259 pp. (ISBN 973-577-249-3)
  16. ^ Ioan Degău , Depresiunea Beiuşului: aspecte ale vieţii economice tradiţionale În anul 1270, episcopul de Oradea Ladomér Monoszló a obţinut de la regele Ştefan V al Ungariei dreptul de minerit în munţii Băiţei. El a adus în anul 1270 din Germania, Franţa, Austria şi Slovacia mineri, pe care i-a aşezat în Băiţa şi Vaşcău, reluând exploatarea aurului, argintului, a cuprului (la Băiţa) şi a minereului de fier (la Vaşcău)
  17. ^ Ibidem
  18. ^ [5]

[modifică] Imagini

[modifică] Legături externe

[modifică] Vezi şi

[modifică] Bibliografie

  • Florin Curta, Blacksmiths, warriors and tournaments of value: dating and interpreting early medieval hoards of iron implements in Eastern Europe, Ephemeris Napocensis 7 (1997), 211-68
Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Tarcani
Unelte personale