Taisen Deshimaru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Taisen Deshimaru
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Prefectura Saga, Japonia Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Tokyo⁠(d), Tōkyō, Japonia[2] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer pancreatic) Modificați la Wikidata
Cetățenie Japonia Modificați la Wikidata
ReligieZen Modificați la Wikidata
Ocupațiecălugăr budist[*]
scriitor
rōshi[*][[rōshi (title in Zen Buddhism)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză[3]
limba franceză
limba engleză Modificați la Wikidata

Taisen Deshimaru (n. 1914 - d. 1982) a fost discipolul Maestrului Kodo Sawaki care, de la moartea Maestrului Dogen, este cea mai mare autoritate Zen din Japonia.[necesită citare]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Copilăria, inițierea[modificare | modificare sursă]

Deshimaru a primit de la Kodo Sawaki, în calitate de succesor spiritual al acestuia, spiritul, esența profundă a Zenului. El este primul misionar trimis în Europa, fiind autorizat în acest sens de cele mai înalte autorități Zen ale țării sale.[necesită citare] Misiunea sa a fost de asemenea patronată și de alte școli de buddhism. A fost un mare prieten al lui Swami Sivananda, cel care a pus bazele departamentului pentru religii de la Forest University din India.

Mai înainte de a se consacra unei vieți monastice, Taisen Deshimaru a fost directorul Institutului de Studii Orientale pentru Japonia, India și China, și a făcut nenumarate călătorii în aceste ultime doua țări. El cunoștea în profunzime filozofia orientală, studiind de asemenea și filozofiile occidentale. La intrarea în Amfiteatrul Universității din Komazawa se află o statuie de lemn, în marime naturală, reprezentând un călugar așezat în postură de zazen. Taisen Deshimaru este cel care a servit drept model sculptorului,[necesită citare] care a lucrat ținând cont de indicațiile și exemplul dat de Deshimaru.

Perioada occidentală[modificare | modificare sursă]

Maestrul a sosit la Paris în 1967 după ce a traversat cu trenul, venind din Japonia, Siberia, Rusia și Polonia. Purta o singură robă, cea a Maestrului său. Înainte de sosirea sa, școala buddhistă a Zenului Soto și tehnica acesteia erau practic necunoscute în Franța. Jean Herbert editase deja o carte despre buddhismul japonez, în care dăduse și niște extrase din scrierea Shobogenzo Zuimonki a lui Dogen, marele maestru al Școlii Soto Zen - carte tradusă de generalul Renondeau, însă această carte enunța în primul rând regulile de conduită, oferind cititorului prea puține noțiuni în legatură cu tehnica zazenului. După ce a ajuns la Paris, Deshimaru a început să țină conferințe în care arată postura de zazen. Nu era vorba, așa cum des se întâmpla în Occident, de un simplu discurs, doar de cuvinte, ci de o tehnică, în sensul grecesc al termenului, de o "artă" - și anume despre arta de a medita.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Zen et arts martiaux, Maître et Mystiques vivants collection dirigée par Marc de Smedt,ed.SEGHERS,1977.
  • L'anneau de la Voie, Maître Taisen Deshimaru, Albin Michel : Spiritualités vivantes, ISBN 2-226-06352-8
  • L'autre rive, Textes fondamentaux du Zen commentés par Maître Deshimaru, Albin Michel : Spiritualités vivantes, ISBN 2-226-03302-5
  • L'esprit du Ch'an,Aux sources chinoises du Zen, Maître Taisen Deshimaru, Albin Michel : Spiritualités vivantes, ISBN 2-226-11429-7
  • La Pratique du zen, Taïsen Deshimaru, Albin Michel : Spiritualités vivantes, 1981, ISBN 2-226-01287-7
  • Le bol et le bâton, 120 contes Zen racontés par Maître Deshimaru, Albin Michel : Spiritualités vivantes, ISBN 2-226-02684-3
  • Le Trésor du zen, Taïsen Deshimaru, Albin Michel : Spiritualités vivantes, 2003, ISBN 2-226-13872-2
  • Vrai Zen, Maître Taisen Deshimaru, Introduction au Shobogenzo, Edition AZI, ISBN 2-901844-13-8
  • Zen et Vie quotidienne : La Pratique de la concentration, Taïsen Deshimaru, préface d'Evelyne de Smedt, Albin Michel : Spiritualités vivantes, 1985, 314 pages, ISBN 2-226-02247-3

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Taïsen Deshimaru, Babelio, accesat în  
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în