Tōkaidō

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Drumul Tōkaidō, 1865

Tōkaidō (東海道 „Drumul Mării de Răsărit”?) a fost cel mai important dintre cele 5 rute principale japoneze din perioada Edo, care conecta sediul șogunatului, Edo, (actualmente, Tokio) de capitală, Kyoto. Lungimea era de cca 488 km. Din cei cca 250 de domnitori feudali („daimyō”) care erau în Japonia, cam 150 foloseau acest drum când vizitau sediul șogunului la Edo

Cele cinci rute principale din era Edo (E este Tōkaidō)

Călătoriile se făceau de obicei pe jos, sau pentru cei mai bogați în palanchin, transportul cu căruța fiind interzis deoarece șogunii Tokugawa doreau să îngreuneze logistica unei eventuale rebeliuni a daimyō-ilor dacă s-ar fi îndreptat spre Edo.[1] Transportul mărfurilor avea loc cu cai. Femeile nu aveau voie să călătorească singure, având obligația să fie acompaniate de bărbați.

Inițial, de-a lungul traseului erau 53 de stații oficiale (numite shukuba) (apoi s-au mai adăugat câteva), unde călătorii puteau înnopta, schimba caii (existau cam 100 de cai și 100 de hamali la fiecare stație). Fiecare stație avea cam 50-200 de hanuri. Existau și unele bariere unde călătorii trebuiau să prezinte acte de identitate și permise de călătorie. Se zice că cel mai strict control avea loc la Hakone no seki, unde grănicerii căutau să prindă contrabandiștii de arme, sau femei care încercau să fugă.[2]Ambele ar fi putut însemna o rebeliune a daimyō-ilor. Femeile daimyō-ilor din provincie erau obligate să stea la Edo ca prizoniere, în sistemul numit sankin kōtai.

Lățimea drumului, care era făcut dintr-un strat de pietriș sfărâmat peste care era nisip, era de cca 5,5 m. Porțiunile în pantă erau pavate cu piatră pentru a preveni eroziunea. Fiecare ri[3] era marcat de o moviliță pe care era plantat un pin sau un enoki (Celtis sinensis var. japonica), iar la intersecții erau semne de piatră care indicau direcția.

Majoritatea râurilor de-a lungul drumului aveau poduri, bac sau putea fi trecute printr-un vad. Când erau inundații, călătorii trebuiau câteodată să folosească drumul alternativ, mai dificil, Nakasendō.

În artele plastice, ruta Tōkaidō este cunoscută și datorită seriei de xilogravuri numită „Cele 53 de stații ale drumului Tōkaidō” a lui Hiroshige.


Stațiile[modificare | modificare sursă]

  1. Nihonbashi
  2. Shinagawa
  3. Kawasaki
  4. Kanagawa
  5. Hodogaya
  6. Totsuka
  7. Fujisawa
  8. Hiratsuka
  9. Ōiso
  10. Odawara
  11. Hakone
  12. Mishima
  13. Numazu
  14. Hara
  15. Yoshiwara
  16. Kambara (azi: Shimizu-ku, Shizuoka)
  17. Yui
  18. Okitsu
  19. Ejiri
  20. Fuchū
  21. Mariko
  22. Okabe
  23. Fujieda
  24. Shimada
  25. Kanaya (azi: Shimada)
  26. Nissaka
  27. Kakegawa
  28. Fukuroi
  29. Mitsuke
  30. Hamamatsu
  31. Maisaka (azi: Hamamatsu)
  32. Arai
  33. Shirasuka
  34. Futagawa
  35. Yoshida
  36. Goyu
  37. Akasaka
  38. Fujikawa
  39. Okazaki
  40. Chiryū
  41. Narumi
  42. Miya
  43. Kuwana
  44. Yokkaichi
  45. Ishiyakushi
  46. Shōno
  47. Kameyama
  48. Seki (azi: Kameyama)
  49. Sakashita (azi: Kameyama)
  50. Tsuchiyama (azi: Kōka)
  51. Minakuchi (azi: Kōka)
  52. Ishibe (azi: Konan)
  53. Kusatsu
  54. Ōtsu
  55. Sanjō
  56. Ōhashi

Galerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Burritt Sabin, A Historical guide to Yokohama, Yurindo, 2002, p. 237
  2. ^ Japan, An Illustrated Encyclopedia, Kodansha International, Tokyo, 1993, p. 1773
  3. ^ unitate de lungime, cca 3,93 km

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]