Suzana Gâdea
Susănica Gâdea, mai cunoscută sub numele de Suzana Gădea, (n. 29 septembrie 1919, Întorsura Buzăului, județul Covasna - d. 1996) a fost un inginer chimist-metalurgist, om politic comunist și ministru român, care a fost aleasă în anul 1974 ca membru corespondent al Academiei Române. A fost exclusă din Academia Română în 1989. A fost decorată cu Ordinul Muncii, clasa a III-a și a II-a; Ordinul Steaua RPR; Ordinul Tudor Vladimirescu. [1]
Cuprins |
[modificare] Biografie
Suzana Gâdea s-a născut la data de 29 septembrie 1919 în orașul Întorsura Buzăului (județul Covasna). A absolvit Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din București (1943), obținând ulterior titlul științific de doctor chimist în metalurgie fizică și semiconductori. A urmat apoi stagii de specializare în domeniul metalurgiei fizice în R.S. Cehoslovacă (Praga, Zbroyovsko și Brno, 1951), R.P. Polonă (Varșovia, 1953) și în R.D. Germană (Dresda, 1954).
După absolvirea facultății, a fost încadrată ca asistent universitar (1943), fiind promovată apoi în gradele didactice de șef de lucrări (1946), conferențiar (1948) și profesor universitar (1956). A îndeplinit funcțiile de prodecan (1948-1951) și apoi de decan (1951-1955) la Facultatea de Mecanică din București. Între anii 1955-1976 a fost prorector al Institutului Politehnic din București. În anul 1962 a devenit membru al PCR.
În anul 1972 a obținut titlul științific de doctor docent în științe cu teza de docență Cercetări asupra durificării aliajelor de aluminiu. În anul 1974, Suzana Gâdea a fost aleasă ca membru corespondent a Academiei Române. A fost membră a mai multor institute cum ar fi: Institutul Iron and Steel (Anglia, 1968), Academia Franceză de Științe (1970, membru de onoare), Comisia Internațională de microscopie electronică (1973, vicepreședinte).
A efectuat cercetări fundamentale cu privire la teoria dislocațiilor (lichid-solid, lichid-lichid, solid-solid) și cu privire la aliajele semiconductoare pentru: circuite integrate, generatori piezoelectrici, componente electronice. Are realizate cercetări asupra tratamentelor termice și termochimice, studii asupra difuziei, a sărurilor topite și depunerilor de structuri subțiri. A studiat problema aliajelor de aluminiu de mare rezistență mecanică pentru construcții de avioane.
În perioada 16 iunie 1976 - 28 august 1979, a îndeplinit funcția de ministru al educației și învățământului și apoi, în perioada 28 august 1979 - 22 decembrie 1989, pe cea de președinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste (cu rang de ministru). Ea a mai îndeplinit și funcția de președinte al Consiliului Național al Femeilor. Între anii 1979-1989 a deținut funcția de membră al CPEX al PCR.
În decembrie 1989, a fost arestată, în lotul liderilor PCR. Imediat după 1989, conform unui articol din statutul Academiei Române care prevede că sunt excluși toți acei membri care au suferit condamnări penale, Elena Ceaușescu, Manea Mănescu, Suzana Gâdea și alții au fost excluși din Academia Română.
[modificare] Lucrări publicate
- Metalurgia fizică (1950)
- Studiul metalelor și aliajelor (1954)
- Metalurgia pulberilor (1958)
- Metalurgia fizică (1961)
- Studiul topiturilor (1962)
- Metalurgia fizică a semiconductorilor (1963) - în colaborare
- Aliaje neferoase (1965) - în colaborare
- Metale rare și semiconductoare (1967)
- Metalurgia fizică a materialelor semiconductoare (1968) - în colaborare
- Solidificarea direcționată a aliajelor de aluminiu (1968)
- Teorii asupra oboselii materialelor metalice (1972)
- Manualul inginerului metalurg (coordonator general al vol. I și II, 1978 și 1982)
- Metalurgie fizică și studiul metalelor (1979) - în colaborare
[modificare] Bibliografie
- *** - Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii (Editura Științifică și enciclopedică, București, 1982)
- http://www.jurnalul.ro/sc-nteia/jurnalul-national/suzana-gadea-universitar-la-tinerete-membru-de-partid-la-varsta-a-doua-529992.html
