Sunderland AFC

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Sunderland A.F.C)
Sunderland AFC
Informații generale
Nume completSunderland Association Football Club
AbreviatSAFC
PoreclăThe Black Cats (Pisicile Negre)
Data fondării17 octombrie 1879[1]
CuloriAlb, roșu și negru
StadionStadium of Light
Sunderland
(48.707 de locuri)
CampionatLiga a II-a
ProprietarEllis Short[*][[Ellis Short (American businessman)|​]]  Modificați la Wikidata
FinanțatorStatele Unite ale Americii Ellis Short
PreședinteStatele Unite ale Americii Ellis Short
AntrenorChris Coleman  Modificați la Wikidata
Prezență online
www.safc.com
Palmares
NaționalCampionatul Angliei (6)
Cupa Angliei (2)
Supercupa Angliei (1)
Echipament
Acasă
Deplasare
Alternativ

Sunderland AFC este un club de fotbal din Sunderland, Anglia, care evoluează în Championship , a doua ligă din Anglia.

Clubul a fost înființat la 17 octombrie 1879, de către James Allan, un profesor scoțian, sub denumirea de Sunderland District & Teachers Association Football Club. Newcastle United e rivala tradițională a celor de la Sunderland, rivalitate ce datează din 1898, când a avut loc primul derby Tyne-Wear.

Istoria[modificare | modificare sursă]

Anii de glorie[modificare | modificare sursă]

În 1890 Sunderland a intrat în prima ligă engleză, unde va rămâne 68 ani fără întrerupere (un record al Angliei, depășit mai târziu doar de Arsenal), timp în care a câștigat 6 titluri de campioană și o cupă a Angliei, retrogradând în 1958 pentru prima dată în istoria clubului. La sfârșitul secolului 19, Sunderland a fost numită “Echipa Tuturor Talentelor” de către fondatorul Ligii engleze de fotbal , William McGregor. Sunderland a câștigat primul titlu din istorie în 1892, iar pe al doilea l-a obținut în anul următor, când a și stabilit un nou record, fiind prima echipă din istoria fotbalului englez care a obținut 100 puncte într-un singur sezon. Apoi au urmat succesele din 1895, 1902, 1913 și 1936.

Perioada de după Al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

După Al Doilea Razboi Mondial, Sunderland a cheltuit sume foarte mari de bani pe achizițiile de jucători, ceea ce i-a adus supranumele de “Banca Angliei”. Cu toate astea, cea mai bună performanță a fost un loc 3, în 1950. În 1957 Sunderland AFC a fost implicat într-un uriaș scandal financiar. Conducătorii clubului sunt acuzați că au plătit jucatorii cu sume mai mari decât plafonul maxim admis. În urma scandalului, au fost aplicate amenzi drastice, iar conducătorii clubului au fost suspendați. Anul următor, Sunderland retrogradează pentru prima dată și începe o perioadă tulbure pentru club, cu promovări și retrogradări dramatice. În 1973, când se afla în liga secundă, a câștigat cea de-a doua cupă FA din istorie, după ce a învins puternica echipă a lui Leeds United, cu scorul de 1-0, în finala de pe Wembley. În fața stadionului lui Sunderland există o statuie reprezentându-l pe Bob Stokoe, antrenorul lui Sunderland la acea finală, alergând să-și îmbrățișeze jucătorii. În 1992 joacă o nouă finală de Cupă împotriva celor de la Liverpool, dar pierde cu scorul de 0-2.

Istoria recentă[modificare | modificare sursă]

După retrogradare, clubul este preluat de Consorțiul Drumaville, format din 7 oameni de afaceri irlandezi și un englez, președintele consorțiului fiind Niall Quinn. Quinn îl instalează pe Roy Keane, care promovează în sezonul 2006-2007. În vara anului 2009, omul de afaceri Ellis Short preia controlul asupra clubului, iar Niall Quinn rămâne președinte. Steve Bruce este numit antrenor principal pe 3 iunie 2009. După instalare, Bruce cheltuie peste 30 de milioane de lire pentru aducerea la club a unui număr de 7 jucători noi: Fraizer Campbell, Paulo Da Silva, Lorik Cana, Darren Bent, Lee Cattermole, Michael Turner și John Mensah, împrumutat.

Stadion[modificare | modificare sursă]

În 1997, clubul se mută pe Stadium of Light (Stadionul Luminii), după ce jucase 99 de ani pe Roker Park, iar sezonul următor promovează în Premier League. Urmează două sezoane foarte bune, obținând locul 7 în 2000 și 2001, cuplul de atacanți Niall Quinn - Kevin Phillips fiind unul prolific. În 2000, Kevin Phillips devine singurul jucător englez din istorie care câștigă Gheata de Aur a Europei, cu cele 30 de goluri înscrise în Premier League. La sfârșitul sezonului 2002-2003, Sunderland retrogradează, apoi revine în Premier League în 2005, dar retrogradează din nou în 2006.

Palmares[modificare | modificare sursă]

Campionatul Angliei (6)

Cupa Angliei (2)

Supercupa Angliei

  • 1936

Jucători[modificare | modificare sursă]

Lotul actual[modificare | modificare sursă]

La 9 septembrie 2017

Nr. Poziție Jucător
1 Anglia P Jason Steele
2 Anglia F Billy Jones
3 Costa Rica F Bryan Oviedo
4 Irlanda de Nord M Paddy McNair
6 Anglia M Lee Cattermole (captain)
7 Țara Galilor M Jonny Williams (on loan from Crystal Palace)
8 Anglia M Jack Rodwell
9 Anglia A James Vaughan
11 Anglia A Lewis Grabban (on loan from Bournemouth)
12 Portugalia P Mika
13 Anglia M Callum McManaman
14 Anglia A Duncan Watmore
15 Anglia F Brendan Galloway (on loan from Everton)
16 Republica Irlanda F John O'Shea
17 Gabon M Didier N'Dong
Nr. Poziție Jucător
18 Anglia F Tyias Browning (on loan from Everton)
19 Republica Irlanda M Aiden McGeady
20 Anglia A Josh Maja
21 Țara Galilor F Adam Matthews
22 Scoția F Donald Love
23 Coasta de Fildeș F Lamine Koné
24 Republica Irlanda M Darron Gibson
25 Țările de Jos P Robbin Ruiter
26 Anglia M George Honeyman
27 Statele Unite ale Americii M Lynden Gooch
28 Anglia M Ethan Robson
29 Suedia A Joel Asoro
36 Republica Irlanda F Marc Wilson
40 Anglia M Elliot Embleton

Împrumutați[modificare | modificare sursă]

Nr. Poziție Jucător
9 Italia A Fabio Borini (împrumutat la Milan până la 30 iunie 2018)

Stadioane[modificare | modificare sursă]

Jucători importanți[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Sunderland”. Soccerbase. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]