Sultana, Călărași

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Sultana)
Sultana
—  sat  —
Sultana se află în Județul Călărași
Sultana
Sultana
Sultana (Județul Călărași)
Poziția geografică
Coordonate: 44°15′53″N 26°50′52″E ({{PAGENAME}}) / 44.26472°N 26.84778°E

Țară România
Județ Călărași
ComunăMânăstirea


Altitudine43 m.d.m.

Populație (2021)[1]
 - Total922 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal917172

Prezență online

Sultana este un sat în comuna Mânăstirea din județul Călărași, Muntenia, România.

Amplasare[modificare | modificare sursă]

Se află la distanța de 95 km de București și 15 km de Dunăre, și este situată în partea de SE a României, pe malul drept al lacului Mostiștea, care are o suprafață de 20 km pătrați și este bogat în faună piscicolă.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Pe terasa înaltă a lacului Mostiștea, în punctul Malu Roșu[2], la aproximativ 300 m NE de sat, se află o așezare eneolitică de tip tell și necropola aferentă acesteia atribuită culturii Gumelnița având o vechime de 6.000 de ani[3][4]. Este unul din cele mai cunoscute situri arheologice din sud-estul Europei.

Primele cercetări au fost realizate în anul 1923, de către profesorul Ioan Andrieșescu și studentul de atunci, Vladimir Dumitrescu[5] și au fost continuate de Niță Angelescu, Barbu Ionescu, Constantin Isăcescu, Cornel Hălcescu[6].

Între anii 1955–1966 au fost întreprinse trei campanii de săpături, dar rezultatele au rămas necunoscute. Lucrările de îmbunătățiri funciare și de amenajare a cursului Mostiștei începute în anul 1972 au afectat mai multe situri arheologice printre care și Sultana-Malu Roșu.

În perioada 1974-1982 așezarea a fost cercetată aproape în întregime de către Constantin Isăcescu și Cornel Hălcescu[7], dar rezultatele acestor cercetări au fost publicate doar parțial[8]. Au fost scoase la lumină 9 locuințe aparținând fazei Gumelnița A2 și 2 locuințe aparținând fazei Gumelnița B1[9]. În 1981 a fost descoperită de către Constantin Isăcescu o „locuință a olarului”[10]. Cercetările continuate de Cornel Hălcescu au dus la descoperirea unui cuptor a olarului și a unui tezaur din 11 piese din aur fiind considerat cel mai mare tezaur de la nord de Dunăre[11] al acelei perioade.

În 2001 cercetările au fost reluate de către Radian-Romus Andreescu și Cătălin Lazăr în cadrul proiectului Dinamica locuirii neo-eneolitice de pe Valea Mostiștei care face parte din proiectul de cercetare Începuturile civilizației europene. Neo-Eneoliticul la Dunărea de Jos[12]. Astfel, în 2002, printre altele, a fost descoperit de către Radian-Romus Andreescu vasul cu „îndrăgostiți”[13] considerat o adevărată capodoperă a artei preistorice și vasul-rață, unul din cele mai spectaculoase vase zoomorfe[14].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  3. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Acum 6 000 de ani la...Sultana-Malu Roşu - Istorica - Radio România Actualităţi Online, www.romania-actualitati.ro 
  5. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  7. ^ Acum 6 000 de ani la...Sultana-Malu Roşu - Istorica - Radio România Actualităţi Online, www.romania-actualitati.ro 
  8. ^ http://arheologie.ro/doc/sp4/135_157_Lazar%20rez.pdf
  9. ^ Constantin Isăcescu, Stațiunea eneolitică de la Sultana - com. Mînăstirea, Documente recent descoperite și informații arheologice, București, 1984, pag. 12
  10. ^ Cornel Hălcescu, Tezaurul de la Sultana, Cultură și civilizație la Dunărea de Jos, XIII-XIV, 1995, pag.11
  11. ^ Cercetări arheologice, XIV-XV, București, 2007, pag. 63
  12. ^ Cercetări arheologice, XIV-XV, București, 2007, pag. 58
  13. ^ Cercetări arheologice, XIV-XV, București, 2007, pag. 75
  14. ^ Cercetări arheologice, XIV-XV, București, 2007, pag. 62

Legături externe[modificare | modificare sursă]