Reacția la stress

Psyhe pasărea spirit mitologie (Wolf von Hoyer, 1842, in München)

Reacția la stres înseamnă puterea de a învinge sau de a fi învins de povara greutăților sau problemelor de stres fizic și psihic cu efecte asemănătoare șocului dar acesta din urmă are o acțiune mai rapidă și mult mai intensă.

Stresul are o influență psihologică și fiziologică asupra sensibilzării organismului, la o acțiune intensă și de durată poate declanșa îmbolnăviri de gravitate diferită.
Studiile efectuate au demonstrat prezența și creșterea concentrațiilor in sânge a hormonilor de stres ca adrenalina, noradrenalina dacă aceste concentrații persistă timp mai îndelungat, produc:

• leziuni a pereților vaselor sanguine, ce afectează organe ca rinichiul ducând la o insuficiență renală și exitus (moarte).

Astfel de cazuri de boală, sau cazuri mortale, au fost semnalate la soldații din tranșee în timpul Primului Război Mondial.

Mai nou prin cercetările de bilologie moleculară s-au stabilit schimbări la nivel celular, în situații de stres devine activată o anumită proteină, care simulând un agent infecțios, declanșează catabolismul (proces de descompunere) celular, afectând organitele celulare, lanțul de cromozomi prin care se scurtează viața celulei, procesul de îmbătrânire fiind accelerat.
Oamenii mai sensibili la stres ar fi predispuși de a avea un sistem imun labil, au frecvent afecțiuni cardiace.

Toate aceste fenomene negative sunt cuprinse în termenul distress (lb. germană: Allgemeines Adaptationssyndrom, AAS) însumând efectele negative de teamă, enervări, agitări.

Pe când Hans Selye (Salz des Lebens, „sarea vieții”) ia în considerare urmările pozitive ale stresului, ca stimulant, de exemplu sportivii dintr-o competiție sportivă, în cazul în care emoțiile nu depășesc o anumită intensitate au efect stimulant în performația sportivului.

Acestea sunt cuprinse într-un termen „perturbări de performanță posttraumatică” (engl.: post-traumatic stress disorder; PTSD)