Strategii de evaluare în cadrul activității pedagogice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Caracteristici generale[modificare | modificare sursă]

Numeroasele forme și tehnici ale evaluării rezultatelor activității școlare pot fi grupate, după modul în care se integrează în desfășurarea procesului didactic, în jurul a trei strategii:
  • Evaluarea inițială (predictivă sau de pornire), realizată la începutul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili nivelul la care se situează elevii
  • evaluarea formativ-continuă (de progres), care însoțește întregul parcurs didactic, organizând verificări sistematice în rândul tuturor elevilor din toată materia;
  • evaluarea sumativ-cumulativă (finală), care se realizează de obicei, la sfârșitul unei perioade mai lungi de instruire
Deosebirea dintre cele trei strategii nu ține atât de natura tehnicilor de măsurare folosite în cadrul lor și nici a criteriilor de apreciere, ci de momentul realizării actului evaluării în raport cu procesul didactic.


  • Evaluarea predictivă, inițială sau de pornire este menită să stabilească nivelul de pregătire al elevilor la începutul unei activități, pentru adoptarea unei tehnologii didactice corespunzătoare realităților.Evaluarea „la început de drum” se dovedește deosebit de utilă la orice clase de început de ciclu de învățământ sau la clasele unde activitatea didactică este preluată de alți profesori.
  • Evaluarea continuă, de progres sau formativă este integrată organic și în profunzime actului pedagogic însuși desfășurat la nivelul fiecărui professor, fiind implicată în toate secvențele acțiunii pedagogice. Astfel, pentru a releva progresul elevilor, profesorul poate utiliza pe parcursul procesului de instruire oricare din tehnicile docimologice cunoscute, rezultatele obținute oferindu-i informația necesară pentru reglarea imediată a predării. Vizându-se reglarea procesului instructiv-educativ în fiecare din secvențele care se succed, se realizează prin aceasta o ameliorare continuă a sa, operându-se remediile necesare în caz de neajunsuri și dificultăți.


  • Evaluarea cumulativă, sumativă sau finală are caracter de sondaj în rândul elevilor și în conținutul materiei supuse verificării. Cu tot caracterul de sondaj, reușita sau eșecul sunt considerate totuși în manieră globală, fie privind ansamblul pregătirii elevilor, fie rezultatele obținute de aceștia la diverse discipline. O astfel de evaluare se poate realiza la un mare număr de școli, relevând obiectivele care se ating de toți elevii sau de marea majoritate, precum și obiectivele care nu se ating sau al căror nivel de formare nu corespunde cu prevederile programelor. Rezultatele obținute conduc la elucidarea cauzelor care le generează, la ameliorarea strategiilor didactice în cadrul activității profesorului, precum și la perfecționarea programelor, manualelor sau a altor elemente ale sistemului sau subsistemului.


Fiecare dintre cele trei strategii de evaluare au notele lor definitorii, iar actul evaluativ școlar presupune folosirea lor în strânsă corelație. În acest sens, evaluarea inițială sau de pornire este necesară pentru ca celelalte două tipuri de evaluare să fie mai concludente, iar evaluarea continuă este completată de cea cumulativă.


Evaluarea completă și continuă vizează nu numai rezultatele ci și activitatea, deci procesul care conduce la rezultate, prin faptul că operează măsurări și aprecieri asupra principalelor faze, laturi și componente ale procesului didactic (conținutul, sistemul metodologic, calitatea personalului didactic, nivelul activității, relația profesor-elev, comportamentul lor etc.) privite în comparație cu obiectivele generale și operaționale. Mai mult, evaluarea completă și continuă se extinde asupra condițiilor socioeconomice, culturale și didactico-materiale în care se desfășoară procesul didactic.


Analiza comparativă a celor trei strategii de evaluare, urmărind criteriile: scopul, principiul temporalității, obiectul, funcțiile, modalitățile de realizare, avantajele, dezavantajele și notarea.[modificare | modificare sursă]

Scopul urmarit[modificare | modificare sursă]

1 Evaluarea inițială:
  • identifică nivelul achizițiilor inițiale ale elevilor în termeni de cunoștințe, competențe și abilități, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare
2 Evaluarea formativ-continuă:
  • urmărește dacă obiectivele concrete propuse au fost atinse și permite continuarea demersului pedagogic spre obiective mai complexe
3 Evaluarea sumativ-cumulativă
  • stabilește gradul în care au fost atinse finalitățile generale propuse (fie dobândirea unei atitudini sau a unei capacități), comparându-i pe elevi între ei (interpretare normativă), ori comparând performanțele manifestate de fiecare cu performanțele așteptate (interpretarea criterială).

Principiul Temporalitatii[modificare | modificare sursă]

1 Evaluarea inițială
  • se efectuează la începutul unui program de instruire (ciclu de învățământ, an școlar, semestru, începutul unui capitol și chiar al unei lecții).
2 Evaluarea formativ-continuă:
  • realizează o diagnoză asupra rezultatelor unei perioade încheiate” de învățare, depistând “lacunele în însușirea conținutului” și “dificultățile de învățare” (I.T. Radu)
  • axată pe proces și internă, se face pe parcursul învățării
  • frecventă, la sfârșitul fiecărei unități de studiu.
3 Evaluarea sumativ-cumulativă:
  • este finală și de regulă externă, având loc după învățare;
  • regrupează mai multe unități de studiu, face bilanțul

Obiectivul evaluarii[modificare | modificare sursă]

1 Evaluarea inițială
  • este interesată de “acele cunoștințe și capacități care reprezintă premise pentru asimilarea noilor conținuturi și formarea altor competențe” (I. T. Radu), premise “cognitive și atitudinale” capacități, interese, motivații), necesare integrării în activitatea următoare
2 Evaluarea formativ-continuă
  • vizează cunoștințele, competențele și metodologiile în raport cu o normă prestabilită, dar și cu o sarcină mai complexă de învățări ulterioare despre care elevul își face o reprezentare” (I. T. Radu);
3 Evaluarea sumativ-cumulativă
  • “se concentrează mai ales asupra elementelor de permanență ale aplicării unor cunoștințe de bază, ale demonstrării unor abilități importante dobândite de elevi într-o perioadă mai lungă de instruire” (S.N.E.E.)

Functii indeplinite[modificare | modificare sursă]

1 Evaluarea inițială: funcție diagnostică; funcție prognostică
2 Evaluarea formativ-continuă
  • funcție de constatare a rezultatelor și de sprijinire continuă a elevilor” (I.T.Radu);
  • funcție de feed-back
  • funcție de corectare a greșelilor și ameliorare și reglare a procesului
  • funcție motivațională
3 Evaluarea sumativ-cumulativă
  • funcție de constatare și verificare a rezultatelor;
  • funcție de clasificare;
  • funcția de comunicare a rezultatelor
  • funcție de certificare a nivelului de cunoștințe și abilități;
  • funcție de selecție
  • funcție de orientare școlară și profesională.

Modalitati de realizare[modificare | modificare sursă]

1 Evaluarea inițială: harta conceptuală; investigația; chestionarul; testele.
2 Evaluarea formativ-continuă
  • observare curentă a comportamentului școlar al elevului;
  • fișe de lucru
  • examinări orale
  • probe de autoevaluare
3 Evaluarea sumativ-cumulativă
  • examene (susținute prin rezolvarea unor probe scrise, orale sau practice)
  • portofoliul
  • proiectul
  • tehnica 3-2-1;
  • metode R.A.I

Avantaje[modificare | modificare sursă]

1 Evaluarea inițială:
  • oferă profesorului cât și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situației existente (potențialul de învățare al studenților, lacunele ce trebuiesc completate și remediate) și a formula cerinele următoare;
  • pe baza informațiilor evaluării inițiale se planifică demersul pedagogic imediat următor și eventual a unor programe de recuperare.
2 Evaluarea formativ-continuă
  • creează lumină asupra procesului desfășurat în clasă fiind centrată pe intervenția profesorului către elev (profesorul intervine asupra elevului)
  • se repercutează pozitiv asupra schimburilor dintre profesor și elev
  • permite elevului să-și remedieze erorile și lacunele imediat după apariția lor și înainte de declanșarea unui proces cumulativ;
  • oferă un feed-back rapid, reglând din mers procesul
  • este orientată spre ajutorul pedagogic imediat
  • oferă posibilitatea tratării diferențiate (I. Cerghit)
  • dezvoltă capacitatea de autoevaluare la elevi
  • reduce timpul destinat actelor evaluative ample, sporindu-l pe cel destinat învățării;sesizează punctele critice în învățare.
3 Evaluarea sumativ-cumulativă
  • rezultatele constatate pot fi folosite pentru preîntâmpinarea greșelilor la alte serii de cursanți
  • permite aprecieri cu privire la prestația profesorilor, a calității proceselor de instruire, a proramelor de studii;
  • oferă o recunoaștere socială a meritelor.

Dezavantaje[modificare | modificare sursă]

1 Evaluarea inițială:
  • nu permite o apreciere globală a performanțelor elevului și nici realizarea une ierarhii
  • nu-și propune și nici nu poate să determine cauzele existenței lacunelor în sistemul cognitiv al elevului.
2 Evaluarea formativ-continuă
  • nu garantează de la sine că elevul a învățat
  • se desfășoară pe tot parcursul programului de instruire în cadrul lecțiilor și la încheierea unui capitol, acoperind întregul continut, conform programei, elevii fiind verificați din toată materia
  • profesorul poate să întreprindă la timp măsurile necesare prevenirii unor insuccese șolare și să perfecționeze metodele de predare- învățare
  • pe baza unui feed-back continuu, oferă elevilor informații cu privire la eficiența metodelor de învățământ folosite de ei, având posibilitatea să le amelioreze sub îndrumarea profesorilor
3 Evaluarea sumativ-cumulativă
  • nu oferă suficiente informații sistematice și complete despre măsura în care elevii și-au însușit conținutul predat și nici dacă un elev stăpânește toate conținuturile esențiale predate
  • are efecte reduse pentru ameliorarea/reglerea și remedierea lacunelor, efectele resimțindu-se după o perioadă mai îndelungată, de regulă, pentru seriile viitoare
  • deplasează motivația elevilor către obținerea unui rang mai înalt în ierarhia grupului, punând accent pe competiție;
  • nu favorizează dezvoltarea capacității de autoevaluare la elevi
  • nu oferă o radiografie a dificultăților în învățare
  • generează stres, teamă, anxietate

Din punct de vedere al notarii[modificare | modificare sursă]

1 Evaluarea inițială:
  • nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor și nici ierarhizarea lor
2 Evaluarea formativ-continuă
  • “Acest tip de evaluare nu se exprimă în note și cu atât mai puțin în scoruri.” (I. T. Radu)nu realizeară ierarhii și clasificări între elevi
  • oferă premise pentru notare
3 Evaluarea sumativ-cumulativă
  • Evaluarea sumativă se traduce printr-un scor… Prin scor desemnăm rezultatele obiective obținute în urma unui test sau a oricărei alte forme de evaluare prin adunare sau scădere de puncte după reguli fixe.
  • constată performanțele și clasifică (ierarhizează) elevii în funcție de acestea




Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

1. Cucoș Constantin, Pedagogie, Ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2002.

2. De Landsheere Gilbert, Evaluarea continuă a elevilor și examenele, Manual de docimologie, E.D.P., București, 1975.

3. Radu T. Ion, Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2000.

4. Serviciul Național de Evaluare și Examinare, Ghid de evaluare pentru educație tehnologică (culegere de studii), Editura Prognosis, București, 2001.

5. Stoica Marin, Pedagogie școlară, Editura Ghheorghe Carțu–Alexandru,1995

6. www.proeducation.md

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]