Stepa Bălților

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Stepa Bălților (Stepa Bălțului) reprezintă o zonă de vegetație din Republica Moldova, în care flora este reprezentată de plante ierboase și condițiile climaterice semiaride. Caracterul specific al Stepei Bălților constă în valorificarea aproape totală a terenurilor agricole și predominarea culturilor de câmp. Suprafețe comparativ mai mici ocupă culturile pomicole, practic lipsesc viile de soiuri europene. Stepa Bălților ocupă, în majoritate, bazinul superior al Răutului. În componența învelișului de sol predomină cernoziomurile tipice moderat humifere și levigate, formate pe argile lutoase. Eroziunea solurilor este slab dezvoltată [1].

În comparație cu alte regiuni și raioane pedogeografice ale Republicii Moldova, aici sunt slab răspândite pajiștile (pășunile), arealele de soluri intrazonale, alunecările de teren. Pe alocuri, pe părțile inferioare ale unor versanți, apar la suprafață straturi de argile, inclusiv salinizate. Pe versanți apar câteva pânze de ape freatice cu diferit grad de salinizare. Acestea modifică esențial atât regimul hidric al terenurilor, cât și învelișul solurilor. În asemenea cazuri pe versanți apar izvoare de coastă cu ape mineralizate care condiționează formarea solurilor hidromorfe și halomorfe [1].

Relief[modificare | modificare sursă]

Stepa Bălțului reprezintă o morfostructură negativă cu laturile puternic ridicate. La nord înălțimile ating 200-250 m, iar la sud se micșorează până la 150 m. Suprafața este înclinată pronunțat la sud, dezmembrată de văi, vâlcele, râpi și hârtoape, de regulă cu pante simetrice. Stepa Bălțului este alcătuită din două structuri geologice: Câmpia ondulată a Bălțului și Înălțimea Ciuluc-Soloneț. Solurile studiate aparțin primei structuri. Câmpia ondulată a Bălților reprezintă morfostructura inversată delimitată pe laturi de fracturi tectonice. Versanții sunt slab înclinați au lungimea de 500-700 m. Suprafețele cu înclinația până la 2° ocupă 50% din teritoriu, cele cu 2-6° – 40%.

Pe versanții văilor râurilor apar la suprafață rocile calcaroase, deasupra cărora se află diferite straturide argilă marină și luturi argiloase, uneori luturi nisipoase. Pe alocuri rocile argiloase conțin săruri solubile. Terasele și părțile inferioare ale unor versanți sunt formate din depozite loessoide. În văi și lunci s-au acumulat depozite deluviale și aluviale deseori stratificate, s-au format conuri de dejecție ai torenților pluviali. [2].

Clima[modificare | modificare sursă]

Clima este de tip temperat continentala. Temperatura medie anuală constituie 8,0-8,5° C. Suma medie anuală a precipitaţiilor (conform datelor cu corecţia cantităţii precipitaţiilor) – 510-545 mm, inclusiv 344-372 mm în perioada caldă (aprilie - octombrie) şi doar 165-171 mm în perioada rece (noiembrie-martie). Evaporabilitatea atinge 816 mm. Durata perioadei de vegetaţie este de 167-176 de zile, perioada solară – 290-300 zile, durata insolaţiei – 2050-2100 ore. Suma temperaturilor eficiente (>10°) alcătuieşte 2750-3050°. Coeficientul de umiditate (K) calculat este egal cu 0,65-0,70.

Sol[modificare | modificare sursă]

În Stepa Bălţului predomină cernoziomurile tipice. Pe prima hartă pedologică, elaborată de Grosul-Tolstoi, stepa a fost inclusă în “fâşia cernoziomurilor adevărate”. Dokuceaev considera acest raion “tipic-cernoziomic”. Relieful slab accidentat şi predominarea cernoziomurilor tipice şi levigate au condiţionat valorificarea extremală a teritoriului raionului. Datorită valorificării totale a cernoziomurilor, ameliorării solurilor aluviale şi hidromorfe, soloneţurilor şi mocirlelor, teritoriul raionului a devenit un masiv agricol enorm, întretăiat doar de văi înguste. Cu toate că terenul este totalmente valorificat, datorită reliefului slab accidentat, eroziunea solurilor este relativ slab dezvoltată. Solurile moderat şi puternic erodate ocupă doar 20 la sută din suprafaţa totală. În ultimii 40 de ani suprafaţa solurilor erodate s-a majorat doar cu 6000 ha. Suprafeţele afectate de alunecări de teren nu depăşesc 5 la sută din teritoriu. Mai puţin de 2 la sută ocupă soloneţurile, solonceacurile şi complexele de soluri salinizate. Peste 1 la sută ocupă solurile calcaroase - rendzinele scheletice.

Cernoziomurile tipice şi levigate se caracterizează cu fertilitate înaltă şi foarte înaltă şi sunt recomandate pentru următoarele folosinţe şi culturi: sfeclă de zahăr, tutun, legume, cereale, floarea-soarelui, culturi leguminoase (soia), livezi de măr, păr, nuc. Pe terasele joase ale râului Răut şi a afluenţilor acestuia solurile sunt pretabile pentru grădini irigate. Factorii restrictivi principali ai capacităţii productive a solurilor sunt: eroziunea, excesul de umiditate, procesele de sărăturare a solurilor pe dealurile Ciuluc-Soloneţ (Sângerei), dehumificarea, compactarea secundară etc.

Vegetaţia[modificare | modificare sursă]

Stepa Bălţului reprezintă o regiune de protostepă, înconjurată de silvostepă. Conform regionării geobotanice, Stepa Bălţului, în linii generale, coincide cu districtul Stepei Bălţului de păiuş-negară, în cadrul căruia se evidenţiază două raioane: 1) al protostepelor şi stepelor propriu-zise (Drochia); 2) al stepelor propriu-zise şi luncilor halofite (Ciuluc).Ursu A. Raioanele pedogeografice şi particularităţile regionale utilizate şi protejare a solurilor. Chişinău: Tipografia Academiei de Ştiinţe, 2006. 232 p. Vegetaţia naturală practic nu s-a păstrat. Pe fragmentele înţelenite, nevalorificate, degradate prin păşunat, predomină păiuşul şi diferite ierburi de protostepă; pe versanţi cu soluri erodate predomină comunităţile de bărboasă. Pe fondul vegetaţiei zonale de stepă foarte frecvente sunt arealele cu vegetaţie palustră, hidrofilă şi halofită. Asemenea fragmente sunt răspândite nu numai în lunci şi văi, dar şi pe pante, pe culmile dealurilor, îndeosebi, ale Ciulucului. Această mozaicitate se datorează neomogenităţii structurii geologice, regimurilor hidrologice şi structurii învelişului de sol.


Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ursu, Andrei; Pantelei, Vladimir, Marcov, Ion; Krupenicov, Vera; Curcubăt, Stela. Complexul de soluri hidro-halomorfe din Stepa Bălților, Mediul Ambiant, NR. 5 (41), octombrie 2008, p. 34 - 37. Accesat 25 iunie 2011.
  2. ^ Balan, Tatiana. Transformarea antropică a cernoziomurilor tipice din Stepa Bălților și acțiuni privind minimalizarea consecinților nefavorabile. Teza de doctor în biologie, Chișinău, 2009, p. 40.