Stelian Popescu (ziarist)
Stelian Popescu (n. 18 februarie 1875, Lacu Turcului, județul Prahova - d. 1953, Spania) a fost un jurist, om politic și ziarist român.
A fost deputat în mai multe rânduri. A fost Ministru de Justiție în Guvernul Take Ionescu (17 decembrie 1921 - 19 ianuarie 1922), Guvernul Barbu Știrbey (4 - 20 iunie 1927), Guvernul Ion I.C. Brătianu (7) (22 iunie - 24 noiembrie 1927) și Guvernul Vintilă I.C. Brătianu (24 noiembrie 1927 - 9 noiembrie 1928).
A condus ziarul Universul între anii 1915-1945, transformându-l într-unul dintre cele mai citite ziare din perioada interbelică. Fiind un ziarist de dreapta, a imprimat această conduită și ziarului, ceea ce i-a atras numeroase adversități, mai ales din partea ziarelor social-democrate sau socialiste, de tipul ziarului Adevărul. A criticat guvernările din epocă, a intrat în conflict cu regele Carol al II-lea al României, dar, la începutul anilor ‘40, l-a susținut necondiționat pe mareșalul Ion Antonescu.
La inițiativa sa, între 1926 și 1930 a fost construit Palatul Universul, care adăpostea redacția ziarului Universul și tipografia.
În 1933, în România a fost înființată „Liga antirevizionistă”, condusă de Stelian Popescu, un naționalist cu autoritate în România, care combătea cu argumente solide pretențiile Ungariei asupra Transilvaniei, în scris și în manifestări publice. [1]
După al Doilea Război Mondial, Stelian Popescu a fugit în Elveția, de teama represiunii comuniste. În acest timp, în România a fost judecat și condamnat în contumacie la detenție grea pe viață. [2] Făcuse parte din ceea ce se numea pe atunci „lotul celor 14 ziariști”, în care au fost judeați, între alții și Pamfil Șeicaru, Nichifor Crainic și Radu Gyr. Erau acuzati că „prin articolele de ziare, broșuri sau conferințe, s-au pus în slujba propagandei fasciste sau hitleriste sau au contribuit prin acțiunea lor la susținerea unui regim odios și a unei politici externe nefaste, politică ce trebuia să aibă drept consecințe antrenarea României într-o aventură dezastruoasă și prăbușirea politică și militară a țării”. [3]
Înainte de război satul său natal a devenit la un moment dat comuna Stelian Popescu. Referitor la această denumire, Marta Breabăn scria următoarele în jurnalul său [4]: „Se numea Stelian Popescu fiindcă directorul ziarului Universul de pe atunci era născut în această comună, tatăl lui fiind preot aici. În satul lui natal, Stelian Popescu a făcut biserică, școală, primărie și dispensar. Biserica a fost pictată de pictorul Norocea după modelul Curții de Argeș.”
