Drapelul Ţărilor de Jos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecţionat de la Steagul Ţărilor de Jos)

Drapelul Ţărilor de Jos

Utilizare	Drapel şi pavilion naţional.
Proporţii	2:3
Adoptat	19 februarie 1937
Design	Tricolor orizontal roşu-alb-albastru cu benzile de lăţime egală dispuse orizontal şi începând de sus în jos cu roşu
[[Image:\|250px\|Schiţa de construcţie a drapelului]]

Drapelul Ţărilor de Jos este un tricolor orizontal format din culorile roşu, alb şi albastru. A fost introdus în 1572, fiind unul din primele drapele tricolore şi cel mai vechi tricolor în uz astăzi. Drapelul Franţei a fost schimbat de la o aşezare iniţial orizontală a benzilor, la o aşezare verticală a benzilor, pentru a evita confuzia cu drapelul Ţărilor de Jos. Începând cu data de 19 februarie 1937, drapelul a devenit în mod oficial drapel de stat al Ţărilor de Jos şi al Regatului Ţărilor de Jos.

[modifică] Descriere

Drapelul naţional al Ţărilor de Jos este un drapel tricolor. Benzile tricolorului sunt orizontale şi egale în dimensiuni. Culorile benzilor, de sus în jos, sunt: roşu (vermillon deschis), alb (argint) şi albastru (albastru de cobalt). Proporţiile sunt 2:3.

[modifică] Istoric

Drapelul Celor Şaptesprezece Provincii

Prinsenvlag
(română drapelul prinţului)

[modifică] Drapelul cu Cruce de Burgundia

Drapelul astăzi în uz nu a fost primul drapel al ţării. La sfârşitul secolului al XV-lea, când majoritatea provinciilor Ţărilor de Jos erau unite sub un singur suveran, era folosit un steag comun pentru operaţiuni combinate. Acesta era stindardul suveranului Burgundiei, care consta într-un fond alb peste care se îngemănau două ramuri de lauri roşii, în forma unui „X”, cu flăcări ieşind începând din intersecţie spre extremităţi: Crucea de Burgundia. Acest drapel a rămas în uz şi mai apoi sub Casa de Austria.

[modifică] Prinsenvlag (drapelul prinţului)

Totuşi, provinciile Ţărilor de Jos s-au ridicat împotriva regelui Filip al II-lea de Spania, iar Prinţul de Orania a fost în fruntea al rebelilor. Watergeuzen (corsari pro-independenţă) au acţionat după instrucţiunile lui, hărţuind inamicul oriunde se putea, iar acest lucru se întâmpla sub un tricolor oranj-alb-albastru (în franceză orange-blanche-bleu sau în neerlandeză oranje-wit-blauw), culorile blazonului prinţului. Astfel era un drapel uşor de asociat cu liderul rebeliunii, iar asocierea era făcută şi prin numele drapelului: „drapelul prinţului” (neerlandeză Prinsenvlag). Într-un atlas Kittensteyn, primul drapel roşu-alb-albastru poate fi văzut într-o pictură care înfăţişează o bătălie între watergeuzen şi spanioli. Data la care se întâmpla acest lucru putea fi cel mai devreme în timpul Războiului de 80 de ani, războiul de independenţă olandez. Astfel 1572 este anul oficial al introducerii acestui stindard. Acest eveniment a fost comemorat în Ţările de Jos prin emiterea unui timbru în 1972.^[1]

Drapelul avea trei, unori şase sau chiar nouă benzi orizontale, dar a luat de asemenea şi forma unor raze proiectate dint-un cerc. Culorile nu erau folosite într-o ordine fixă şi abia spre sfârşitul secolului al XVI-lea a apărut o uniformitate sub acest aspect. După 1630, fâşia oranj a fost gradual înlocuită cu o fâşie roşie, după cum indică picturile din acea vreme. De vreme ce era puţin probabil să existe o motivaţie politică pentru introducerea unui motiv ce nu avea legătură cu Casa de Orania (neerlandeză van Oranje), justificarea pare să fi fost faptul că cele două culori ale fâşiilor extreme: oranj şi albastru, erau slabe calitativ şi erau mai dificil de distins decât roşu şi albastru închis, mai ales pe mare. Altă explicaţie este aceea că oranj se obţinea iniţial pe cale naturală combinând ierburi galbene şi roşii. Pigmentul galben se deteriora mai rapid, fâşia devenind roşie.

Totuşi, drapelul oranj-alb-albastru a continuat să fie de asemenea arborat, şi a stat la baza fomrămrii drapelului Africii de Sud. De asemenea a stat la baza drapelului oraşului New York. În plus faţă de cele două steaguri principale, a luat fiinţă şi al treilea steag oficial, acela al Staten-Generaal, deşi nu a ajuns la importanţa tricolorului. Iniţial acest steag era format din leul roşu al provinciei Olanda, luat de pe stemă, pe un câmp de aur, ţinând o sabie şi şapte săgeţi, iar mai târziu, un leu de aur pe un câmp roşu. (Vezi şi pagina Stema Ţărilor de Jos.) Nu era nici o contradicţie cu drapelul prinţului, iar în picturile vechi ale vaselor sau bătăliilor maritime, ambele steaguri pot fi văzute fluturând unul lângă altul, ilustrând astfel forma complexă de guvernământ cu două centre ale autorităţii: pe de o parte era funcţia de stadhouder (care era întotdeauna ocupată de un membru al Casei de Orania, iar pe de altă parte era Staten-Generaal.

[modifică] Roşu-alb-albastru

Drapelul Ţărilor de Jos

Revoluţia în Ţările de Jos, din ultima decadă a secolului al XVIII-lea, şi cucerirea franceză au dat naştere altui steag. Numele Prinsenvlag a fost interzis. Nu a fost nici o schimbare a culorilor roşu-alb-albastru (culori de care „eliberatorii” francezi erau măguliţi, fiind de altfel similare propriului lor tricolor), dar în 1796 fâşia roşie a fost înfrumuseţată cu o întruchipare a unei fecioare a Ţărilor de Jos, cu un leu la picioare, în colţul superior din stânga. Într-o mână ea ţinea un mănunchi de fascii romane, iar în cealaltă mână ţinea o lance încoronată cu pălăria libertăţii. Acest steag a avut o viaţă scurtă, la fel cum a avut şi Republica Batavă pentru care a fost creat. Louis Bonaparte, făcut rege al Olandei de către fratele său Împaratul Napoleon, a dorit să urmeze o politică pur olandeză şi să respecte sentimentele naţionale cât mai mult posibil. A renunţat la fecioara libertăţii şi a revenit la vechiul tricolor. Politicile lui pro-olandeze au dus la conflicte cu fratele său, iar în cele din urmă Ţările de Jos au fost anexate la Imperiul Francez. Drapelul său a fost înlocuit cu emblemele imperiale.

În 1813, Ţările de Jos şi-au recâştigat independenţa, iar Prinţul de Orania s-a întors în ţară din Anglia. Pentru a demonstra ataşamentul poporului faţă de Casa de Orania, drapelele tricolore oranj-alb-albastru şi roşu-alb-albastru erau arborate împreună pe acoperişuri. Care din cele două steaguri trebuia să fie drapel naţional a rămas nedecis. Până recent, ambele aveau aceleaşi drepturi, deşi tricolorului roşu-alb-albastru i se dădea întâietate. Această întâietate provine nu numai de la arborărea în clădiri publice, ci şi datorită faptului că tricolorul roşu-alb-albastru a fost ales de primul rege ca stindard personal ce avea stema naţională pe fâşii albe. Din aceeaşi perioadă datează şi obiceiul spontan intrat în conştiinţa populară, de a adăuga o fâşie oranj drapelului naţional, în semn de fidelitate faţă de Casa de Orania. Fâşia oranj este adăugată drapelului de Ziua reginei (30 aprilie) sau cu alte ocazii festive ce au legătură cu familia regală.

Bandă oranj adăugată drapelului de Ziua reginei

Pe 19 februarie 1937, prin decret regal sancţionat de Regina Wilhelmina, finalmente a fost stabilit ca roşu, alb şi albastru să fie culorile drapelului naţional (culorile heraldice sunt: vemillon deschis, alb şi albastru de cobalt).^[2] Regina a procedat astfel ca răspuns la activităţile fasciste, care pretindeau că Regatul ar trebui să folosească alt drapel.

[modifică] Referinţe

^ Symbolen: Rood-wit-blauw (în neerlandeză). De Bello Belgico (2006-01-30). Accesat la data de 2008-05-11.
^ Adoptarea oficială a drapelului (în engleză). Flags of the World (1999-03-11). Accesat la data de 2008-05-11.

v • d • m Regatul Ţărilor de Jos şi Olanda — Olandezi — Limbile Ţărilor de Jos
Apărare • Aşezări• Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie • Drapel • Economie • Educaţie • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Istorie • Împărţire administrativă • Oraşe • Politică • Sănătate • Sport • Stemă • Turism
Atlas • Cioturi • Formate • Imagini • Portal