Statul Național-Legionar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Statul național-legionar)
Salt la: Navigare, căutare
Ion Antonescu (stânga) și Horia Sima, conducătorii Statului Național-Legionar.

Statul național-legionar a fost denumirea purtată de Regatul României timp de 138 de zile, în perioada dintre 14 septembrie 1940[1] (când s-a format Guvernul Ion Antonescu (2)) și 14 februarie 1941, când statul național-legionar a fost abrogat în mod oficial, instaurându-se dictatura militară a generalului Antonescu.[2]

Pe 4 septembrie 1940 Legiunea Arhanghelul Mihail a intrat într-o alianță tensionată cu Generalul (mai târziu Mareșalul) Ion Antonescu, care a primit majoritatea puterii politice după abdicarea regelui Carol al II-lea al României și urcarea pe tron a fiului său Mihai I. În Statul național-legionar, proclamat pe 14 septembrie 1940, Ion Antonescu era Conducător (de fapt, prim ministru), Horia Sima vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, iar Regele Mihai I era șef al statului național-legionar.

Prin Decretul Regal semnat de Regele Mihai I, la 14 septembrie 1940, România a fost proclamată Stat Național Legionar. Se preciza că Mișcarea Legionară este singura mișcare recunoscută în noul stat, având ca țel ridicarea morală și materială a poporului român și dezvoltarea puterilor lui creatoare. Generalul Ion Antonescu este numit Conducătorul Statului Legionar și Șeful Regimului Legionar. Viceprimministru este Horia Sima, conducătorul Mișcării Legionare. Se decide încetarea oricărei lupte între frați.[3]

Cadavre de evrei în pădurea Jilava în timpul rebeliunii legionarilor

Statul Național-Legionar a comis un mare număr de crime de genocid și jefuire împotriva evreilor din România.[4] În perioada 1940-1941, statul național –legionar condus de Mareșalul Ion Antonescu a adoptat peste 20 de legi antisemite. Apogeul acestei prime etape a regimului Antonescu o constituie pogromul din București, care a avut loc în ianuarie 1941.[5]

Pe de altă parte, la 20 noiembrie 1940, statul național-legionar a emis decretul-lege nr. 830 prin care Grupului Etnic German din România i se acorda o largă autonomie în domenii precum învățământul, presa sau biserica.[6]

După reprimarea rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, prin Înaltul decret regal nr. 314, din 14 februarie 1941, Statul Național Legionar a fost desființat.

Cuprins

Ambiguități legislative [modificare]

În articolul 2 al decretului semnat de regele Mihai I, prin care se instituia statul național-legionar se arăta că "Mișcarea legionară este singura "mișcare" recunoscută în noul stat". Nu se spunea că este "singurul partid" sau "partidul unic". Or, calitatea de mișcare devenise foarte vagă. În același articol, se preciza că misiunea desemnată pentru Mișcarea legionară era "ridicarea morală și materială a poporului român și dezvoltarea puterilor lui creatoare". Dar acestea nu erau funcții politice explicite și, în plus, defineau niște limite pe care Mișcarea legionară nu le putea depăși.

În articolul 3 se specifica faptul că "Domnul general Ion Antonescu este conducătorul statului național-legionar și șeful regimului legionar". Calitatea de Conducător este clară; în schimb, nu se precizează ce anume este un "regim legionar".

În articolul 4 scrie că: "Domnul Horia Sima este comandantul Mișcării legionare". Prin această formulare, Antonescu reproducea în plan politic mecanismul relației dintre ministrul și șeful Statului-Major General din Armată, relație în care ministrul poate dispune destituirea, îndepărtarea, subordonatului sau comandant. În felul acesta, Antonescu și-a păstrat primatul față de Mișcarea legionară.[7]

Vezi și [modificare]

Note [modificare]

  1. ^ Horia Sima; Era libertății: statul național-legionar
  2. ^ Rebeliunea legionară și sfârșitul regimului național-legionar în județul Alba
  3. ^ Statul Național Legionar - Bilanțul unei guvernări (septembrie 1940 – ianuarie 1941)
  4. ^ The National Legionary State and Its Attempt to Solve the “Jewish Question”
  5. ^ Evreii din România
  6. ^ Legea nr. 830/1940, publicată în „Monitorul oficial” nr. 275/21XI1940
  7. ^ Tentativa de lovitură de stat din 20-23 ianuarie 1941

Bibliografie [modificare]

  • Dana Honciuc Beldiman: Statul Național Legionar septembrie 1940-ianuarie 1941. Cadrul legislativ, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Bucureșsti, 2005, ISBN 973-7861-04-3
  • Horia Sima: Era libertății : Statul Național-Legionar (2 vol.), Editura Mișcării Legionare, Madrid, 1982, 1990. Reeditări: Editura Gordian, Timișoara, 1995; Editura Metafora, Constanța, 2004.

Legături externe [modificare]

Flag of Romania.svgHourglass drawing.svg Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.