Stan și Bran se distrează

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Stan și Bran se distrează
Blotto
Blottotitlecard.jpg
Secvența cu titlul filmului
Gen comedie
Regizor James Parrott
Scenarist Leo McCarey
H.M. Walker
Producător Hal Roach
Distribuitor Metro-Goldwyn-Mayer
Operator(i) George Stevens
Montaj Richard C. Currier
Muzică Leroy Shield
(versiunea din 1937)
Distribuție Stan Laurel
Oliver Hardy
Premiera 8 februarie 1930
Durata 25:50 min. (3 bobine)
Țara Statele Unite ale Americii Statele Unite
Limba originală engleză
Disponibil în română subtitrat
Pagina IMDb

Stan și Bran se distrează (în engleză Blotto) este un film de comedie cu Stan și Bran, lansat în 1930. El are o durată de 25 de minute și era format din trei role. Filmul a fost regizat de James Parrott, produs de Hal Roach și distribuit de Metro-Goldwyn-Mayer.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

În perioada prohibiției, Stan și Bran își fac planuri pentru a petrece o noapte sălbatică la Rainbow Club. Telefonând acasă la Stan [1], Bran îi sugerează un șiretlic prin care Stan să-și convingă soția, care-l ține sub papuc, că a fost chemat la serviciu pentru o afacere importantă. Stan este de acord cu ideea, asigurându-l pe Bran că soția lui este "atât de proastă că nu-și va da seama".

Doamna Laurel, care asculta la un telefon din altă cameră, este furioasă, dar continuă să asculte conversația și aude că Bran îi spune lui Stan să aducă o sticlă de lichior. Planul lui Stan este să fure sticla pe care soția sa a ascuns-o în casă și să dea vina mai târziu pe omul cu gheața. Doamna Laurel se duce repede în bucătărie, golește sticla de alcool și toarnă în ea un amestec de ceai cu diferite condimente picante. Stan și Bran beau din sticlă și cred că sunt "beți", distrându-se în clubul de noapte. Ei râd câteva minute pe seama doamnei Laurel. Pe când se aflau acolo, în club sosește doamna Laurel, furioasă și înarmată cu o pușcă cu două țevi; ea le spune că "lichiorul" lor era doar ceai rece, apoi scoate pușca și îi urmărește în stradă, trăgând în taxiul în care se adăpostiseră Stan și Bran.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Producție[modificare | modificare sursă]

Filmul a supraviețuit doar într-o versiune cenzurată din 1937, care a avut secvențe eliminate (aproximativ o rolă de material a fost tăiată) și o piesă muzicală nouă adăugată. Versiunea originală a filmului avea aproape 40 de minute.

Deși versiunea originală din 1930 este considerată acum un film pierdut, o versiune în limba spaniolă produsă de MGM, intitulată La Vida Nocturna, a supraviețuit, arătând cum era filmul original.

Versiuni alternative[modificare | modificare sursă]

Au fost turnate două versiuni alternative ale filmului, cu două actrițe diferite în rolul doamnei Laurel: o versiune în limba spaniolă intitulată La Vida Nocturna, de aproximativ 37 de minute, cu Linda Loredo în rolul doamnei Laurel, și o versiune franceză intitulată Une Nuit extravagante, cu Georgette Rhodes.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Numărul format de Bran în film pentru a-l suna pe Stan (Oxford-0614) era adevăratul număr de telefon al lui Laurel.

Legături externe[modificare | modificare sursă]