Stăvilar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Stăvilarul Ciurel, Lacul Morii,București

Stăvilarul este o construcție hidrotehnică amplasată pe canale sau cursuri de apă având rolul de reglare a debitelor vitezelor și nivelelor. Un stăvilar de dimensiuni mai mici cu ajutorul căruia se poate evacua apa din heleșteie, lacuri sau bazine artificiale în vederea primenirii ei se numște călugăr (din slavonul „kalugerŭ”).

Din punct de vedere constructiv stăvilarele se deosebesc astfel:

  • cu ace, realizate din grinzi (ace) verticale sau înclinate, rezemate la partea inferioară pe radier, iar la partea superioară pe o grindă;
  • tubulare, executate dintrun tub prevăzut frontal cu o vană sau o stavilă plană;
  • dreptunghiulare, executate din beton monolit, cu secțiunea de scurgere dreptunghiulară.

După funcția îndeplinită stăvilarele pot fi:

  • de priză (de distribuție), situate în partea frontală a unui canal cu rolul reglării debitelor captate;
  • de remuu și compartimentare, situate de-a lungul canalelor , având un rol dublu: de alimentare pe bază de remuu în amonte și reglarea sau întreruperea debitelor în aval;
  • de reglare a debitelor și nivelelor, amplasate pe canalele mari, cu rolul reglării nivelelor în amonte și aval și a debitelor în aval;
  • de golire, amplasate în punctele cele mai joase ale canalelor, frecvent pe tronsoanele terminale, pentru golirea rețelei.

Operația de înschidere și deschidere a stăvilarelor se realizează cu ajutorul stavilelor[1].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mica Enciclopedie Agricolă, 1988.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikţionar
Caută „stăvilar” în Wikționar, dicționarul liber.