Spumă cuantică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Spuma cuantică (altă denumire spuma spațiu-timp) este un concept în mecanica cuantică elaborat de John Wheeler în 1955. Spuma se presupune a fi conceptualizată ca fundament al texturii universului.[1]

În plus, spuma cuantică poate fi folosit ca o descriere calitativă a turbulențelor subatomice de spațiu-timp la distanțe extrem de mici (de ordinul lungimii Planck). La o scară așa de mică de timp și spațiu, principiul incertitudinii al lui Heisenberg permite energiei să să se descompună rapid în particule și antiparticule și apoi să se anihileze fără a încălca legile fizice ale conservării. Odată ce scara de timp și spațiu se micșorează, energia particulelor virtuale crește. Conform teoriei lui Einstein a relativității generale, energia curbează continuumul spațiu-timp. Acest lucru sugerează faptul că - la scări suficient de mici - energia acestor fluctuații ar fi suficient de mare pentru a provoca abateri semnificative ale spațiu-timp-ului observate la scări mai mari, oferind spațiu-timp-ului o caracteristică „spumoasă”.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Quantum foam”. New Scientist. http://ldolphin.org/qfoam.html. Accesat la 29 iunie 2008. 

Referințe[modificare | modificare sursă]