Sperjur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Sperjur (din latină periúrium) este faptul de a călca jurământul, de a nesocoti un jurământ sau de face un jurământ fals. [1]

Cu aceeași denumire se desemnează și persoana care își calcă jurământul sau care face un jurământ fals în fața justiției, faptă care este pedepsită de lege. [2]

Având în vedere că în România, persoana citată ca martor are obligația de a depune jurământul cu formula "Jur să spun adevărul și să nu ascund nimic din ceea ce știu, așa să-mi ajute Dumnezeu", după care judecătorul îi va pune în vedere că mărturia mincinoasă se pedepsește, sperjurul, existent în codurile penale din alte țări, este asimilat în codul penal românesc cu mărturia mincinoasă, prevăzută la art. 260 Cod penal: Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. [3]

Din punct de vedere religios, Vasile cel Mare a stabilit următoarea pedeapsă pentru sperjur: Călcătorul de jurământ în zece ani va fi neîmpărtășit, doi ani tânguindu-se, trei ascultând, patru prosternându-se, într-un an stând numai împreună, și atunci se va învrednici de împărtășire. [4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mic dicționar creștin catolic
  2. ^ DEXonline: sperjur
  3. ^ Mărturia mincinoasă
  4. ^ Osânda pentru călcarea jurământului) (sperjur) - 64 Vasile cel Mare