Spaţiu (matematică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Dezambiguizare
Pentru alte sensuri vedeţi Spaţiu (dezambiguizare).

Spaţiul, în matematică, reprezintă o mulţime de elemente (puncte) cu anumite proprietaţi.

  • Spaţiu metric, o mulţime pe care este definită o funcţie distanţă;
  • Spaţiu euclidian (real) n - dimensional , mulţime ale cărei puncte se pot pune în corespondenţă biunivocă cu sistemele ordonate de n numere reale şi în care s-a definit distanţa d dintre două puncte x de coordonate (x1, x2, ..., xn) şi respectiv y de coordonate (y1, y2, ..., yn) prin formula lui Pitagora:

d ( x , y ) =  
({({y_{1}}-{x_{1}})^2}+...+{({y_{n}}-{x_{n}})^2})^\frac{1}{2}

  • Spaţiu proiectiv, spaţiu ale cărui proprietăţi sunt invariante faţă de transformările proiective.
  • spaţiu vectorial, numit şi spaţiu liniar, modul peste un corp de scalari. Exemplu : mulţimea funcţiilor reale continue definite pe un interval [ a, b ], mulţimea matricilor pătrate de ordinul n sunt spaţii vectoriale peste corpul numerelor reale, complexe. Spaţiie vectoriale au fost definite în forma actuală de Giuseppe Peano (1888), dar fondatorul spaţiilor vectoriale rămâne Hermann Gunther Grassmann (1844).
  • Spaţiu funcţional - spaţiu topologic ale cărui elemente sunt funcţii. Cele mai importante spaţii funcţionale sunt cele liniare.
  • Spaţiul lui Riemann, varietate diferenţiabilă, dotată cu o lege de măsurare a lungimilor unor curbe
  • Spaţiu conform este un spaţiu al lui Riemann având proprietatea că metrica sa, înmulţită cu o funcţie depinzând de coordonate, devine metrica spaţiului euclidian.

[modifică] Vezi şi

[modifică] Bibliografie

  • Dicţionar de matematici generale, Ed enciclopedică română, Bucureşti, 1974
  • Mică enciclopedie matematică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.
Unelte personale