Soranus din Efes

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Soranus din Efes a fost medic grec, care a trăit în perioada domniilor împăraților Traian (53 - 117 d.Hr.) și Adrian (76 - 138).

Activitate[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Efes.
Conform enciclopediei bizantine Suda, Soranus a studiat la Alexandria. După ce a profesat acolo o scurtă perioadă, către anul 100 s-a stabilit la Roma.[1]

Concepții[modificare | modificare sursă]

Soranus este unul din exponenții principali ai școlii metodiste, curent științific care punea accent mai mult pe studiul bolilor decât al pacienților ca indivizi.
Conform acestei tendințe, Soranus s-a ocupat temeinic de anatomie (mai ales de cea patologică), străduindu-se să precizeze sediul bolilor și modificărilor de structură determinate de acestae asupra organelor.

Contribuții[modificare | modificare sursă]

Din zecile de scrieri ale lui Soranus s-au mai păstrat doar unele texte din domeniul chirurgiei și un remarcabil tratat de ginecologie. În această ultimă lucrare, descrie destul de corect organele genitale feminine, diferențiază o serie de boli specifice femeii și recomandă tratamebnte corespunzătoare.
În materie de obstetrică, Soranus preconizează câteva manevre pentru înlesnirea nașterii și proclamă principiul salvării cu prioritate a vieții mamei în cazul complicațiilor obstetricale. De asemenea, el remarcă faptul că, la naștere, fătul nu este propulsat prin mișcări proprii, voluntare, ci prin contracțiile uterului.

Tratatul său de ginecologie rămâne o lucrare de referință în domeniu până la apariția, în 1513, a lucrării Der Rosengarten a lui Eucharius Rösslin.

Marele medic se ocupă în scrierile sale și de îngrijirea nou-născutului, de alimentarea și de bolile copilului mic, putând astfel fi considerat printre precursorii pediatriei și puericulturii.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Tratatul de ginecologie, existent și astăzi, publicat prima dată în 1838
  • Asupra semnelor fracturilor, existent doar parțial
  • Asupra bandajelor, existent doar parțial
  • Asupra bolilor acute și cronice; avem în întregime o traducere în latină și numai parțial în greacă.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ În Imperiul Roman, tradiția interzicea ca romanii înșiși să practice medicina. Ca și alte talente artistice, cum ar fi muzica, dansul, poezia, magia etc., medicina era considerată o profesie numai pentru sclavi și străini. Astfel se face că mulți medici greci au activat în cadrul lumii romane. Vezi: Castaglioni, A.: A History of Medicine. New York: Alfred-Knoff, 1941, p.p. 149-751

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Tempkin O.: In Soranus' Gynecology. Baltimore: The Johns Hopkins Press, 1956, p. p. 1-174.
  • Breasted J. H.: Ancient Times, A History of Early World 2nd ed. Boston: Ginn Co., 1935, p.p. 619-740.
  • Durant W., Durant E.: The Story of Civilization III, Caesar and Christ. New York: Simon and Schuster, 1972, p.p. 295-505.
  • Castaglioni, A.: A History of Medicine. New York: Alfred-Knoff, 1941, p.p. 149-751.
  • Garrison F. H.: An Introduction To The History of Medicine. Philadelphia: W. B. Saunders Corp., 1929, p.p. 111-112.
  • Gordon B. L.: Medicine Throughout Antiquity. Philadelphia: F. A. Davis Co., 1949, p. p. 645-660.
  • Scarborough J.: Roman Medicine. New York: Cornell University Press, 1969, p. p. 39-159.
  • Robinson V.: The Story of Medicine. New York: Tudor Publishing Co., 1931, p.p. 112-425.
  • Ackernecht E. H.: A Short History of Medicine. New York: Ronald Press Co., 1968, p. p. 72-86.

Legături externe[modificare | modificare sursă]