Solo Juster

Solo Juster (n. 1922, București) este un poet de limbă română din Israel.

Este unul din supraviețuitorii lagărelor de muncă obligatorie, pe care la capătul războiului (1941-1945) soarta l-a abandonat singur la Constanța. O vreme lucrează ca muncitor cu brațele în port. Debutează cu versuri în Viața Românească în vara lui 1948. Anii 1951-1952 îl găsesc student la școala de literatură "Mihail Eminescu" din București. Este reporter. În 1956 , este trimis pe 6 luni în China, Coreea și Vietnam pentru o serie de reportaje. În 1957, la întoarcere, își dă demisia de la Narodnaia Rumânia (redacția publicațiilor pentru străinătate ) renunțând de bună voie și nesilit de nimeni la "calitatea " de membru al partidului comunist...Convingerile sale politice sufereau de o gravă problemă de conștiință.Trece o perioadă grea lucrând ca muncitor într-o fabrică. În 1960 ajunge în Israel împreună cu soția sa , prozatoarea Mariana Juster și fetița. Își câștigă existența ca funcționar la poștă, la bancă și ca optician independent.

În 1966 înființează revista "Lumea Magazin " a cărui redactor șef este Solo Juster, secretar de redacție Sorin Cunea, și colaboratori Arnold Velureanu, Harry Ber (Canada ) Palty, Marius Godeanu, Davis Grebu și alții. Revista a supraviețuit 18 săptămâni... În 1985, împreună cu soția sa, înființează cenaclul literar de limbă română "Punct" și bianualul cu acelaș nume existente și astăzi. Participanții care-și aduc aportul lor creator sunt: Dr E. Campus, S. Carmel, L. Carol, A. Fischof, M .Găitan, Moscu Eyal, Mioara Iarhi, Solo Har, A. Strihan, Gina Sebastian, Zoltan Terner, și colaboratori străini oaspeți la cenaclu ca Mira Iosif (Belgia ) St. Iureș , Eveline Fonea Radu Cârneci, reverent Ioan Chirilă (România) Monica Săvulescu (Olanda) și alții. Dealungul anilor au rărit rândurile cenaclului regretații: Ludovic Bruckstein, Leopold Ruga, Moșe Maur, Dr. Ieruhim Roisman, Adrian Zahareanu, Z.B.C, N. Palty, prof. Vladimir Eșanu, regizorul Pavel Constantinescu și Dr. Elias (fie –e amintirea binecuvântată )

Opera lirică[modificare | modificare sursă]

Solo Juster este prezentat în antologia de poezie "Arborele memoriei" ed. Orion 1992 iar în 1998 îi apare la Institutul European volumul " Lacrima interioară" «text»Este autorul a 12 plachete de versuri:»

POEME DE UN BAN
ULTIMUL ZÂMBET
SURÎSUL APELOR
COLUMNA SECUNDELOR
SENSUL TIMPULUI
CLIPA SĂRUTULUI
POEZIA CEA MAI ACUTĂ
RUMBA NEAGRĂ
FIARA LIRICĂ,
UMBRA,
AL CINCILEA PUNCT
CARDINAL
LACRIMA VERDE.

Toate plachetele cât și colecția bianualului "Punct" se află la Biblioteca Academiei Române București și la Biblioteca Națională a Universității Ebraice din Ierusalim. În martie 2007 i-a apărut la București în editura Hasefer volumul de poezii IARNĂ VERDE . A fost distins, în România cu premiul " Lucian Blaga" (Cluj-Napoca 1999 ) iar în Israel cu premiul " ARTZI" (Tel-Aviv 2005 )

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

Zigu Ornea (România ): Solo Juster a ajuns la o esențializare a lirismului în care recunosc inflexiuni din Blaga .Există și un mic spațiu epic, care nu diminuează lirismul"

I. E . CAMPUS: "Dragostea îi inspiră cele mai frumoase poeme. (...)Solo Juster și-a rămas credincios sie însuși și ca artist. Poezia lui respiră încă aerul poeziei românești pe care a îndrăgit-o în tinerețe.

Radu Cârneci (România) : Sentimental și cerebral în acelaș timp, Juster se așază prin creația –i lirică în rîndul poeților serioși de limbă română din Israel"

ION CRISTOFOR (România): «text»" Spațiul său liric e marcat de gravitate deși nu lipsește nici ironia benignă a acestui om care scrie cu o sinceritate fără echivoc"«text»

ZOLTAN TERNER : Juster este un poet -poet – și încă de clasă , când rămâne în temele în care excelează: amurgul, noaptea, visul, toamna, iarna, caducitatea a toate, (...) dragoste pentru cea cu ochii verzi de o viață."

Al. MIRODAN (...)" Mica revistă literară " PUNCT" editată la domiciliu de soții Mariana și Solo Juster, bianual. Am prețuit într-atâta voința aceasta exemplară de a dura, marcând mereu "Puncte" în lupta contra oboselii și a "Ce rost are?" încât astăzi (Nr 39 ) eu strig : punct și de la capăt..." (iunie 2006)