Sistem semi-prezidenţial

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Calitatea informaţiilor sau a exprimării din acest articol sau secţiune trebuie îmbunătăţită. Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor.

Regimul semi–prezidenţial imaginează o cale de mijloc între sistemul prezidenţial în care preşedintelui i se acordă prerogative foarte lagi şi sitemul parlamentar în care presedintelui nu i se acordă nimic.

Ca elemente comune între cele două regimuri menţionate mai sus, regimul prezidenţial şi cel semi–prezidenţial, remarcăm posibilitatea de punere sub acuzaţie a preşedintelui în anumite situţii grave, pentru abaterea de la mandatul ce i s-a încredinţat.

De remarcat este faptul că atât în sitemul prezidenţial căt şi în cel semi–prezidenţial preşedintele nu are iniţiativă legislativă, dar el poate oprii adoptarea unor proiecte de legi şi dispune trimiterea lor pentru o nouă discutare Camerei (sau Camerelor) în scopul reexaminării pentru proiectul pe care nu îl acceptă.

În cadrul sistemului semi–prezidenţial preşedintelui îi revine rolul de arbitru între puterile statului, fiind ales de întregul popor, de fapt puterea executiva apaţinând Guvernului. Totodată în sistemurile semi–prezidenţiale preşedintele poate dizolva parlamentul, în anumite situaţii specifice prevăzute în Constituţie, în timp ce în sistemul prezidenţial, preşedintele nu poate face acest lucru. Aceasta reprezentând cea mai impotantă deosebire între regimul prezidenţial şi cel semi–prezidenţial. În sistemul anumitor constituţii preşedintele are aceleaşi atribuţii privind funcţiile militare şi cele de politică externă.