Sistem de operare în timp real

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Un sistem de operare în timp real este un sistem de operare proiectat pentru aplicații în timp real. Aceste sisteme sunt folosite în general pentru computere de tip embedded (înglobate în aparate mai mari, precum telefoane mobile, roboți industriali sau echipamente de cercetare științifică).

Standardul POSIX 1003.1 definește caracteristica în timp real a unui sistem de operare ca fiind abilitatea sistemului de operare de a oferi nivelul necesar de service într-un timp de răspuns predefinit scurt.

Sistemele de operare în timp real sunt folosite în principal pentru capacitatea lor de răspuns rapid, și nu atât pentru volumul total de muncă (calcule) pe care îl pot efectua. Un sistem de operare în timp real nu e nevoie să dispună de o viteză (putere) mare de calcul — viteza lui de calcul este influențată nu numai de viteza de calcul a procesorului pe care rulează, dar și de algoritmul specializat de scheduling precum și de frecvență ridicată a întreruperii de ceas.

Legături externe[modificare | modificare sursă]