Sindromul Reye

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


Sindromul Reye este o encefalopatie însoțită de degenerescența grasă a ficatului, hiperamoniemie, sindrom hemoragipar (poate fi indus de aspirină).

Sindromul Reye - hepatită fulminantă si edem cerebral.Este precipitat la copii sub 4 ani tratați cu AAS ca antipiretic in infecții virale(gripă, varicelă, hepatită)

Sindromul Reye este caracterizat, din punct de vedere clinic, prin: vomă și semne de leziuni progresive ale sistemului nervos central, semne de leziuni hepatice și hipoglicemie. Morfologic există o vacuolizare grasă progresivă a ficatului și a tubulilor renali, datorită afectării funcției mitocondriale la nivelul ficatului, rinichiului și creierului, tradusă prin scăderea activității enzimelor mitocndriale. Debutul este dominat de vomă și ulterior inconștiență care evoluează progresiv, în 1-3 zile, spre convulsii generalizate și comă. Ficatul este mărit în dimensiuni, dar icterul este în mod caracteristic minim sau absent. Analizele de laborator relevă: creșterea aminotransferazelor serice( raport ASAT/ALAT cresut anormal, ALAT=alaninaminotransferaza, ASAT=aspartataminotransferaza) și a timpului de protrombină, hipoglicemie, acidoză metabolică și neveluri ridicate de amoniac seric. Mortalitatea în Sindromul Reye este de aproximativ 50%. Terapia constă în infuzii cu glucoză 20% și plasmă proaspătă congelată și manitol intravenos pentru a reduce edemul cerebral. La supraviețuitori nu s-a detectat vreo suferință hepatică cronică.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Harrison, Principles of Internal Medicine, Ediția 16, Editura McGraw-Hill 2005
  • Aurelia Nicoleta Cristea, Tratat de farmacologie, editia 1, Editura medicala Bucuresti 2005