Sindromul Reye

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Sindromul Reye este o encefalopatie însoțită de degenerescența grasă a ficatului, hiperamoniemie, sindrom hemoragipar (poate fi indus de aspirină).


Sindromul Reye - hepatită fulminantă si edem cerebral.Este precipitat la copii sub 4 ani tratați cu AAS ca antipiretic in infecții virale(gripă, varicelă, hepatită) (Aurelia Nicoleta Cristea, Tratat de farmacologie, editia 1, Editura medicala bucuresti 2005)

Sindromul Reye este caracterizat, din punct de vedere clinic, prin: vomă și semne de leziuni progresive ale sistemului nervos central, semne de leziuni hepatice și hipoglicemie. Morfologic există o vacuolizare grasă progresivă a ficatului și a tubulilor renali, datorită afectării funcției mitocondriale la nivelul ficatului, rinichiului și creierului, tradusă prin scăderea activității enzimelor mitocndriale. Debutul este dominat de vomă și ulterior inconștiență care evoluează progresiv, în 1-3 zile, spre convulsii generalizate și comă. Ficatul este mărit în dimensiuni, dar icterul este în mod caracteristic minim sau absent. Analizele de laborator relevă: creșterea aminotransferazelor serice( raport ASAT/ALAT cresut anormal, ALAT=alaninaminotransferaza, ASAT=aspartataminotransferaza) și a timpului de protrombină, hipoglicemie, acidoză metabolică și neveluri ridicate de amoniac seric. Mortalitatea în Sindromul Reye este de aproximativ 50%. Terapia constă în infuzii cu glucoză 20% și plasmă proaspătă congelată și manitol intravenos pentru a reduce edemul cerebral. La supraviețuitori nu s-a detectat vreo suferință hepatică cronică. (Harrison, Principles of Internal Medicine, Ediția 16, Editura McGraw-Hill 2005)