Simo Häyhä

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Simo Häyhä
Simo hayha honorary rifle.jpg
Porecla Moartea albă
Data nașterii 17 decembrie 1905(1905-12-17)
Rautjärvi, Finlanda
Data decesului 1 aprilie 2002 (96 de ani)
Hamina, Finlanda
Loialitate Finlanda Finlanda
Anii serviciului 1925–1940
Grad Alikersantti (Caporal) în al doilea Război Mondial, promovat în Vänrikki (Locotenent secund) la scurt timp după[1]
Unitatea Regimentul de Infanterie 34
Lupte/războaie Războiul de iarnă
Distincții Crucea Libertății, clasa a 3-a și clasa a 4-a;
Crucea Libertății, prima și a 2-a clasă;
Cross of Kollaa Battle[1]
Simo Häyhä după război

Simo Häyhä (pronunțat în finlandeză: [ˈsimɔ ˈhæy̯hæ]) - (17 decembrie 19051 aprilie 2002), poreclit „Moartea albă” (rusă: Белая смерть, Belaya Smert; finlandeză: valkoinen kuolema; suedeză: den vita döden) de către Armata Roșie, a fost un lunetist finlandez. A doborât 542 inamici în Războiul de Iarnă, mai mulți decât oricare alt lunetist de-a lungul istoriei.[2][3] [4] [5] Häyhä s-a născut în Rautjärvi, în apropierea actulei frontiere dintre Finlanda și Rusia, și a început stagiul militar in 1925. Înainte de a se alătura forțelor armate, Häyhä a fost fermier și un bun vânător. La vârsta de 17 ani, el s-a alăturat miliției voluntare „Garda Albă” („suojeluskunta” în limba finlandeză) și s-a făcut remarcat prin premiile obținute în cadrul concursurilor de tir sportiv, în provincia Viipuri.

Războiul de iarnă („Talvisota”)[modificare | modificare sursă]

În timpul acestui război dintre Finlanda și Rusia, Simo Häyhä a luptat în cadrul armatei finlandeze, în ținută de camuflaj albă, la temperaturi cuprinse între -40 și -20 de grade Celsius. În aceste condiții, cu a sa Mosin–Nagant modificată, Simo Häyhä și-a stabilit recordul impresionant [6]. Alte 200 de victime îi sunt atribuite, folosind o mitralieră Suomi KP-31[7]. Ce este într-adevăr remarcabil este faptul că toate victimele au fost înregistrate în mai puțin de 100 de zile de război, într-o perioadă a anului în care lumina naturală e doar câteva ore pe zi.

Ca lunetist, Häyhä a folosit o varianta finlandeză a puștii Mosin-Nagant: M/28 "Pystykorva" sau "Spitz", pentru că se potrivea consituției sale (avea o înălțime de 1.60 m). El a preferat să folosească mira de fier, în detrimentul lunetelor telescopice din mai multe motive: prezintă un obiectiv mai mic (un lunetist trebuie să ridice capul mai mult atunci când utilizează o lunetă telescopică) și o vizibilitate mai fiabilă (sticla telescopică se aburește cu usurinta pe vreme rece), permițând în același timp o acoperire mai bună (lumina soarelui se poate reflecta în lentilele telescopice, dezvăluind poziția lunetistului). O altă tactică folosită de către Häyhä a fost de a compacta zăpadă din fața lui, astfel încât lovitura să nu lase urme în zăpadă și să-i dezvăluie poziția. Din același motiv se spune că obișnuia să aibă gura plină de zăpadă, pentru a nu lăsa aburii produși de respirația sa să-i trădeze ascunzătoarea.[8]

Rușii au încercat în nenumărate rânduri să-l elimine, folosind atât contra-lunetiști, cât și lovituri de artilerie. Pe 6 martie 1940, Häyhä a fost împușcat în maxilarul inferior stâng de către un soldat rus, glontele ricoșând si strâpungându-i capul. Unul dintre camarazii care l-au preluat, vorbind despre plaga prin împușcare, a declarat că "jumătate din capul lui lipsea", însă Häyhä nu era mort. Pe 13 martie când și-a recăpătat cunoștința, a fost și ziua în care a fost declarată pacea.

Decorații [9][modificare | modificare sursă]

  • Ordinul Crucea Libertății, clasa a 3-a și clasa a 4-a;
  • Ordinul Crucea Libertății, Medalia Libertății, prima și a 2-a clasă;
  • Crucea Bătăliei Kolla.

La scurt timp după război, Häyhä a fost promovat de la gradul de „alikersantti” (echivalentul gradului de caporal) la gradul de sublocotenent de către mareșalul Carl Gustaf Emil Mannerheim. Nimeni altcineva nu a cunoscut o asemenea avansare rapidă în grad în toată istoria militară a Finlandei.

După Războiul de iarnă[modificare | modificare sursă]

Lui Simo Häyhä i-au trebuit câțiva ani ca să-și vindece rana dobândită în război. Glontele i-a sfărâmat maxilarul și l-a lăsat fără obrazul stâng. După cel de al Doilea Război Mondial, recuperarea sa a fost completă, Häyhä devenind un faimos vânător de elani și renumit crescător de câini, participând chiar și la o partidă de vânătoare cu Urho Kekkonen, cel de-al 8-lea președinte al Finlandei.

În 1998 când a fost întrebat cum anume a devenit un lunetist atât de bun, Simo Häyhä a răspuns simplu: „practica”. Întrebat dacă are regrete cu privire la faptul că a eliminat atâția oameni, răspunsul lui a fost la fel de scurt: „am făcut ceea ce mi-a fost spus și totodată ceea ce puteam face”[10]

Simo Häyhä și-a petrecut ultimii ani din viață în Ruokolahti, un mic orășel din Finlanda de Sud - Est, la frontiera cu Rusia.

În cultura populară[modificare | modificare sursă]

Trupa suedeză de power metal Sabaton i-a dedicat o piesă intitulată „White Death” . Piesa a apărut pe albumul lor „Coat of Arms” din anul 2010 [11] .

Actorul Steven Wiig îl va interpreta pe Simo Häyhä în documentarul produs de HBO Hemingway & Gellhorn care va fi lansat anul viitor.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Lappalainen, Jukka-Pekka (6 decembrie 2001). „Kollaa kesti, niin myös Simo Häyhä [The Kollaa held out, so did Simo Häyhä]” (în Finnish) (fee required). Helsingin Sanomat (Helsinki). http://www.hs.fi/arkisto/artikkeli/Kollaa+kesti+niin+my%C3%B6s+Simo+H%C3%A4yh%C3%A4/HS20011206SI1HU01h8v?useToken=true. Accesat la 19 februarie 2011. 
  2. ^ snipercentral.com
  3. ^ The long view telegraph.co.uk
  4. ^ Adrian Gilbert, Tom C. McKenney, Dan Mills, Roger Moorhouse, Charles Sasser, Tim Newark The Sniper Anthology: Snipers of the Second World War, Pelican Publishing Company, 2012 - ISBN 978-1-455616-82-4
  5. ^ Petri Sarjanen, Valkoinen kuolema, Gummerus, 2005 ISBN 952-5170-44-6
  6. ^ Sotasankarit-äänestyksen voitti tarkka-ampuja Simo Häyhä” (în finlandeză). MTV3. http://www.mtv3.fi/uutiset/arkisto.shtml/arkistot/kotimaa/2007/11/584680. Accesat la 13 decembrie 2011. 
  7. ^ Adrian Gilbert, Tom C. McKenney, Dan Mills, Roger Moorhouse, Charles Sasser, Tim Newark The Sniper Anthology: Snipers of the Second World War, Pelican Publishing Company, 2012 - ISBN 978-1-455616-82-4
  8. ^ Lappalainen, Jukka-Pekka:Kollaa kesti, niin myös Simo Häyhä- în limba finlandeză, Helsingin Sanomat, 06.12.2001, arhivă electronică: https://www.hs.fi
  9. ^ Tom C. Bergroth .. et al. :Vapaudenristin ritarikunta: isänmaan puolesta. WSOY, 1997. ISBN 951-0-22037-X.
  10. ^ Muistot.hs.fi” (în finlandeză). http://muistot.hs.fi/muistokirjoitus/241/simo-h%C3%A4yh%C3%A4. Accesat la 13 decembrie 2011. 
  11. ^ http://www.youtube.com/watch?v=a8ks6A1naC8%7Cîn limba engleză: Sabaton - The White Death Music Video + Lyrics

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Simo Häyhä