Simfonia nr. 6 (Ceaikovski)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ceaikovski, 1893.

Simfonia nr. 6 în Si minor, Op. 74, Patetica este ultima simfonie finalizată a lui Ceaikovski, compusă între februarie și sfârșitul lunii august 1893. Compozitorul a dirijat prima interpretare în Sankt Petersburg pe 16/28 octombrie 1893, cu nouă zile înainte de moartea sa. A doua interpretare, sub bagheta lui Eduard Nápravník, a avut loc 21 de zile mai târziu, la un concert memorial pe 6/18 noiembrie. A inclus câteva modificări minore făcute de Ceaikovski după premieră, fiind astfel prima interpretare a simfoniei în forma în care este cunoscută astăzi. Prima interpretare la Moscova a avut loc pe 4/16 decembrie sub bagheta lui Vasily Safonov.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Primele schițe au fost finalizate în primăvara anului 1891. Totuși, o parte sau toată simfonia nu era pe placul lui Ceaikovski, care a distrus manuscrisul "într-una din numeroasele sale stări de depresie și presupusa inabilitate a sa de a crea"[1]. În 1892 Ceaikovski a scris nepotului său:

Simfonia este doar o lucrare scrisă dintr-o pură voință din partea compozitorului; nu conține nimic care să fie interesant sau simpatic. Ar trebui lăsată deoparte și uitată. Determinarea din partea mea este admirabilă și irevocabilă.[2]

În 1893, Ceaikovski menționează din nou lucrarea într-o scrisoare către fratele său:

Acum sunt complet ocupat cu noua lucrare...și mi-e foarte greu să mă despart de ea. Cred că va fi cea mai bună lucrare a mea. Trebuie să o termin cât mai repede posibil pentru că trebuie să rezolv multe treburi și în curând va trebui să plec la Londra. Ți-am spus că am finalizat o simfonie care nu a fost pe placul meu și am distrus-o. Acum am compus o simfonie pe care cu siguranță nu o voi distruge.[2]

Simfonia a fost compusă într-o căsuță din Klin pe care Ceaikovski a părăsit-o în octombrie 1893. La puțin timp după aceea a sosit în Sankt Petersburg pentru prima interpretare, "într-o stare excelentă"[3]. Totuși, compozitorul a început să aibă o stare de teamă cu privire la simfonia sa când, la repetiții, membrii orchestrei nu au fost foarte încântați de noua lucrare[3]. Cu toate acestea, simfonia a fost primită cu multă apreciere. Fratele compozitorului, Modest, a scris: "Au fost aplauze iar compozitorul a fost rechemat pe scenă, dar cu mai mult entuziasm decât la lucrările precedente. Nu a fost aceeași impresie puternică pe care a făcut-o lucrarea ca atunci când a fost dirijată de Eduard Nápravník pe 18 noiembrie 1893 și mai târziu, ori de câte ori era interpretată".[4]

Titlul[modificare | modificare sursă]

Titlul în rusă a simfoniei, Патетическая (Patetičeskaja), înseamnă "pasional" sau "afectiv" și nu "stârnește milă". Ceaikovski s-a gândit inițial să numească simfonia Программная (Programmnaja sau "Simfonia programatică) dar a realizat că va încuraja curiozitatea cu privire la programă, pe care el nu dorea să o dezvăluie. Conform fratelui său, Modest, a sugerat titlul Патетическая care a fost utilizat în primele ediții ale simfoniei; nu se știe cu precizie dacă lui Ceaikovski îi plăcea sau nu titlul[5], cert este că editorul a ales să îl păstreze iar titlul a rămas.

Instrumentație[modificare | modificare sursă]

Simfonia este scrisă pentru trei flauturi (al treilea dublat de piculină), două oboaie, două clarinete, două fagoturi, patru corni, două trompete, trei tromboane, tubă, timpane, tobă bas, talgere, gong și coarde. Uneori, fagotul de la începutul primei părți este înlocuit cu clarinet bas.

Structură[modificare | modificare sursă]

  1. Adagio - Allegro non troppo (Si minor - Re major - Si minor - Si major)
  2. Allegro con grazia (Re major - Si minor - Re major)
  3. Allegro molto vivace (Sol major - Mi minor - Sol major)
  4. Finale: Adagio lamentoso - Andante (Si minor - Re major - Si minor)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bagar, 754.
  2. ^ a b qtd. in Bagar, 754.
  3. ^ a b Bagar, 755.
  4. ^ qtd. in Bagar, 755.
  5. ^ Listen to „Discovering Music - Tchaikovsky's 6th Symphony”.  from 2:30

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bagar, Robert, "Peter Ilyitch Tchaikowsky", The Concert Companion: A Comprehensive Guide to Symphonic Music (New York: McGraw-Hill Book Company, Inc., 1947).
  • Brown, David, Tchaikovsky: The Final Years (New York: W. W. Norton & Company, 1992). ISBN 0-393-03099-7.
  • Cross, Milton and Ewen, David, "Peter Ilitch Tchaikovsky", in Vol. II of Milton Cross' Encyclopedia of Great Composers and Their Music (Garden City, New York: Doubleday and Company, Inc., 1962).
  • Holden, Anthony, Tchaikovsky: A Biography (New York: Random House, 1995). ISBN 0-679-42006-1.
  • Keller, Hans, "Peter Ilyich Tchaikovsky", in Vol. I of The Symphony, ed. Robert Simpson (Harmondsworth, 1966).
  • Rimsky-Korsakov, Nikolai, Letoppis Moyey Muzykalnoy Zhizni (St. Petersburg, 1909), published in English as My Musical Life (New York: Knopf, 1925, 3rd ed. 1942). ISBN n/a.
  • Steinberg, Michael, The Symphony (Oxford and New York: Oxford University Press, 1995). ISBN 0-19-512665-3 (paperback)
  • Taruskin, Richard, On Russian Music (Berkeley and Los Angeles: University of California Press, 2009). ISBN 9780520268067.