Simfonia nr. 2 (Beethoven)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Beethoven în 1803, portret de Christian Horneman

Simfonia nr. 2 în Re major, Op. 36, a fost compusă de Ludwig van Beethoven între 1801 și 1802. Lucrarea îi este dedicată lui Karl Alois, Prinț de Lichnowsky.

Origini[modificare | modificare sursă]

A doua simfonie a lui Beethoven a fost compusă în principal în timpul șederii sale în Heiligenstadt din 1802, perioadă în care surzenia sa a devenit tot mai evidentă și a început să realizeze că ar putea fi incurabilă. Lucrarea a avut premiera la Theater an der Wien din Viena pe 5 aprilie 1803, concert în care a avut loc și premiera celui de-al treilea concert pentru pian și a oratoriului Hristos pe Muntele Măslinilor.[1] Este una din ultimele lucrări a așa numitei "perioade timpurii" a lui Beethoven.

Beethoven a compus a doua simfonie fără un menuet standard; în schimb, locul menuetului a fost luat de un scherzo, oferind piesei energii și posibilități mai mari. Scherzo-ul și finalul sunt pline de glume muzicale vulgare Beethoveniene, lucru care a șocat sensibilitățile criticilor contemporani. Un critic vienez de la publicația Zeitung fuer die elegante Welt ("Ziar pentru o lume elegantă") a scris că simfonia este "o zvârcolire hidoasă, ca un dragon rănit care refuză să moară dar se zvârcolește în agonia sa iar, în a patra parte, sângerează până la moarte".[2]

Instrumentație[modificare | modificare sursă]

Simfonia este orchestrată pentru două flauturi, două oboaie, două clarinete în La, doi fagoți, doi corni în Re și Mi, două trompete în Re, timpane și coarde. Beethoven a transpus întreaga simfonie pentru un trio de pian care poartă același număr opus.

Structură[modificare | modificare sursă]

Simfonia este structurată în patru părți:

  1. Adagio molto, 3/4 - Allegro con brio, 4/4
  2. Larghetto, 3/8 în La major
  3. Scherzo: Allegro, 3/4
  4. Allegro molto, 2/4

O interpretare tipică durează între 33 și 36 de minute.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Steinberg, M. The Concerto: A Listener's Guide, p.59-63, Oxford (1998).
  2. ^ Beethoven Symphony No.2, Allmusic